Infidelitatea este încălcarea unei promisiuni, a unui acord încheiat între doi parteneri de cuplu. Oricât de strânsă ar fi legătura, infidelitatea este departe de a fi rară. Iar atunci când se produce, naşte numeroase întrebări: „Să mai stau în această relaţie?”, „Îmi pot redobândi încrederea?”, „Sau nu există altă soluţie decât despărţirea?”
În acest articol voi aborda cauzele, efectele infidelităţii şi, ce e mai important, ce putem face pentru a diminua cât mai mult impactul pe care un eveniment atât de neplăcut îl poate avea asupra noastră.
Pretutindeni în lume, infidelitatea este principalul motiv al despărţirilor. Şi asta deoarece, atunci când aflăm că partenerul ne înşeală, ne simţim ca şi cum s-ar fi prăbuşit cerul pe noi. Am investit în acea relaţie atât de multe resurse (sentimente, timp, uneori şi bani) încât ne vine greu să credem că tocmai nouă ni s-a întâmplat aşa ceva. Ei bine, se poate întâmpla şi la case mai mari, cum s-ar spune.
Potrivit unor cercetări, chiar şi oamenii fericiţi în relaţie pot cădea în patima de a-şi înşela partenerul. Cum se explică acest lucru? Se spune că bărbaţii înşeală din frica de intimitate, iar femeile din cauza singurătăţii şi a dorinţei de intimitate. În orice caz, că suntem femei sau bărbaţi, cu toţii simţim nevoia de conectare emoţională, de noutate, libertate, autonomie şi pasiune. Vrem să simţim, şi după mulţi ani petrecuţi alături de persoana iubită, aceeaşi emoţie de la începutul relaţiei. De fapt, partenerii infideli nu caută o altă persoană, ci un nou început. Ei sunt îndrăgostiţi de ideea de iubire şi doresc să se simtă speciali. Pe de altă parte, cei înşelaţi rămân cu o suferinţă enormă, se simt nesemnificativi şi devalorizaţi, 60 pana la 70% dintre partenerii inselati având impresia că este ceva în neregulă cu ei, în timp ce 60% au gânduri suicidale după ce au experimentat infidelitatea sexuală. Potrivit doctorului Kevin Skinner, efectele pot fi atât de devastatoare încât sunt comparabile cu simptomele stresului post traumatic.
Cum putem depăşi suferinţa
1. Dacă eşti o victimă a infidelităţii partenerului, este foarte posibil să îţi pierzi încrederea în tine şi în partener şi, în mod sigur, în relaţie. În loc să te stresezi, să îţi tulburi somnul şi să îţi pui nenumărate întrebări, gândeşte-te că trădarea poate fi de multe forme: neglijare, nemulţumire, violenţă. Trădarea sexuală este doar un aspect. De cele mai multe ori, cel înşelat nu e întotdeauna singura victimă. Într-o relaţie există trei 
entităţi: femeia, bărbatul şi relaţia. Iar pentru ca relaţia să meargă, este necesar efortul ambilor parteneri. O relaţie nu evoluează de la sine, ci necesită muncă şi implicare. Aşa că, decât să te perpeleşti pe toate părţile sau să faci crize de nervi, mai bine urmează recomandările psihoterapeutului Esther Perel. În loc să te compari cu cealaltă persoană, foloseşte întreabarea investigativă:
- “Ce a însemnat pentru tine această aventură?”
- “Ce puteai să exprimi şi să experimentezi şi nu puteai cu mine?”
- “Cum te simţeai când veneai acasă?”
- “Ce preţuieşti la noi?”
- “Eşti mulţumit/ă că s-a terminat?”
Într-o abordare ştiinţifică, infidelitatea porneşte de la încercarea de a satisface nişte nevoi. Potrivit cercetărilor, există trei tipuri de infidelitate:
- sexuală
- emoţională
- sexuală şi emoţională
2. Vorbeşte cu partenerul tău şi încearcă să afli ce nevoie l-a determinat să îţi fie infidel. Astfel, vei avea o perspectivă mult mai clară asupra relaţiei voastre. Crezi sau nu, infidelitatea are şi o latură pozitivă. Îţi poate deschide ochii asupra unor aspecte pe care nu le-ai observant înainte şi te poate provoca să îţi transformi viaţa şi să accezi la un nivel superior. Dacă priveşti situaţia dintr-un unghi spiritual, este un prilej de a învăţa iertarea, compasiunea şi iubirea necondiţionată, indiferent că vrei să continui relaţia sau că decizi să mergeţi pe drumuri separate. Important este să îţi clarifici, în prealabil, ce îţi doreşti cu adevărat. Dacă vrei să lucrezi pentru repararea relaţiei, este absolut necesar să ierţi. Nu doar să îi spui că l-ai iertat, ci să ierţi din suflet şi să înţelegi motivele care au dus la această situaţie. În caz contrar, vei trăi într-un conflict interior, unde lupta se va da între dorinţa de a continua relaţia si ranchiuna, tristeţea, dezamăgirea, frustrările şi ura care te împiedică să ierţi. Iar odată ce ai hotărât să ierţi, nu mai privi în urmă.
“Nu putem ierta pentru că ne uităm la partener prin lentila trecutului.” (Hasani Pettiford – Infidelity Recovery Specialist)
3. Ai nevoie de oameni care să te înţeleagă, recomandă dr. Kevin Skinner. Femei sau bărbaţi, mulţi suferă în tăcere de teama de a nu fi judecaţi în cazul în care doresc să continue relaţia. Tăcerea nu este o soluţie. Vorbeşte cu prieteni sau cu
membri ai familiei doar în condiţiile în care pot privi situaţia obiectiv, nu te vor judeca şi îţi vor sprijini relaţia. Ei trebuie să înţeleagă că nimeni nu este perfect, că oricine poate greşi şi că, atât timp cât persoana infidelă îşi ia angajamentul că se va schimba, relaţia poate continua. Dacă nu ai persoanele potrivite lângă tine, este recomandat să apelezi la un specialist.
“O traumă are nevoie de o voce.” (Kevin Skinner)
Oamenii se conectează prin proximitate. Când petreci ore bune pe zi într-o comunitate cum ar, de exemplu, la locul de muncă, unde relaţionezi tot timpul atât cu bărbaţi, cât şi cu femei, este uşor să cazi pradă ispitei. Prin comunicare, se creează relaţii de apropiere între oameni. Când vii obosit acasă, după o zi de muncă, şi mai ai de îndeplinit alte sarcini casnice, cât timp aloci comunicării cu partenerul? Cum te comporţi cu el/ea? Cum îţi arăţi iubirea, aprecierea şi respectul? Ce faci pentru a nu fi înşelat/ă?
4. Ţine cont de faptul că o relaţie are nevoie de siguranţă, stabilitate, intimitate fizică şi emoţională. Dacă unul sau mai mulţi dintre aceşti factori nu sunt întruniţi, partenerul poate cădea uşor în plasa infidelităţii.
Dacă acordăm atenţie teoriilor evoluţioniste conform cărora creierul femeii este construit altfel decât creierul bărbatului, am spune că bărbaţii au dreptul să înşele. Pe baza acestor teorii, bărbaţii şi-au făcut un titlul de laudă din a înşela, în timp ce femeile îşi poartă stigmatul. Probabil din acest motiv bărbaţii iartă mai greu decât femeile acest gen de escapade. Chiar şi în zilele noastre, în nouă ţări femeile sunt ucise dacă şi-au înşelat bărbatul.
O perspectivă adleriană
Din perspectiva lui Alfred Adler, infidelitatea este o formă de exprimare a superiorităţii personale prin subjugarea partenerului de sex opus. Teama de superioritatea celuilalt, dorinţa de securizare împotriva iubirii şi căsătoriei, ar reprezenta cauzele infidelităţii. Nevroticul infidel are nevoie, în permanenţă, de dovezi de iubire din partea partenerului, iar dacă nu le primeşte, se va simţi devalorizat într-o aşa mare măsură încât va fi capabil de ură, indiferenţă şi, bineînţeles, infidelitate. Adler a găsit şi o denumire pentru acest tip de comportament: protest viril.
“Infidelitatea conjugală îmi pare că reprezintă întotdeauna un act de răzbunare.” (Alfred Adler)
În toate relaţiile amoroase, infidelul va manifesta dorinţa lui spre superioritate, încercând să îşi devalorizeze partenerul inclusiv prin contact sexual, în relaţia paralelă, după care este posibil să plece în căutarea altei relaţii, probabil chiar cu o prostituată. Adler a observat această tendinţă în special la bărbatul nevrotic, tendinţă pe care a denumit-o “caracteristica Don Juan”.
“Devalorizarea femeii, a mamei, ca şi a tuturor celorlalte femei, îi determină pe mulţi nevrotici să caute refugiu în compania prostituatelor, unde se scutesc de deranjul devalorizării.” (Alfred Adler)
După unii cercetărori, monogamia nu există în natură, acesta fiind un concept inventat de oameni, odată cu apariţia căsătoriei. Dacă în genele noastre nu este înscrisă monogamia, ar putea exista un conflict între dorinţa biologică de a fi cu mai mulţi parteneri şi conceptul acceptat în unanimitate pe plan social? Probabil. Însă nu este o scuză pentru comportamentul partenerului. În ciuda aparenţelor, nu am fost şi nu sunt de acord cu infidelitatea. Însă, chiar dacă experimentezi trădarea partenerului, este posibil să îţi recuperezi încrederea în el şi să regăseşti pasiunea, grija şi prietenia care v-au adus împreună. Vindecarea necesită timp. Dacă lucrurile reintră rapid pe făgaşul normal, probabil gunoiul a fost ascuns sub preş. Este nevoie de răbdare, curaj, imaginaţie şi pasiune pentru a revigora relaţia.
Infidelitatea îţi reactivează traumele din copilărie, precum frica de abandon, de invalidare, nesiguranţa. Pentru a le vindeca şi a-ţi recăpăta încrederea în tine, trebuie să treci printr-un proces terapeutic.
La final, întrebarea care rămâne este: “Acum, când relaţia s-a încheiat, doreşti să îi acorezi o nouă şansă?”
Dacă ţi-a plăcut articolul şi crezi că ar putea fi de folos şi altora, împărtăşeşte-l, cu un simplu click pe butoanele de mai jos.
Ada Cojan