Când eram copil, mama îmi spunea: „Viaţa e plină de despărţiri. Noi trebuie să mergem mai departe.” Am putea spune că este un mod de a gândi pozitiv, un sistem sănătos de credinţe transmis mai departe, peste generaţii? Sau să fie, oare, o negare a propriilor emoţii?
Între bine şi rău există o graniţă foarte subţire, la fel între emoţiile pozitive şi cele negative. În fond, cine stabileşte ce este bine şi ce este rău? Considerăm că emoţii negative precum frica, furia, tristeţea, stresul, dezamăgirile, durerea, vinovăţia, ura, îngrijorarea, dezgustul, ruşinea, dispreţul sau nesiguranţa sunt nocive şi, prin urmare, trebuie reprimate. În acelaşi fel, emoţii ca echilibrul, liniştea, bucuria, iubirea, aprecierea, fericirea, optimismul, speranţa sunt considerate pozitive şi sănătoase. Până la un punct, acest lucru este adevărat.
Însă ce facem atunci când, la un moment dat în viaţă, trecem prin evenimente majore şi avem impresia că nu putem controla emoţiile negative? Ne putem confrunta cu moartea unui membru al familiei, cu despărţirea de partener sau cu pierderea locului de muncă? Ce facem în acele momente? Putem simţi furie, tristeţe, dezamăgire, durere, stres şi vinovăţie, pe scurt putem fi copleşiţi de o întreagă varietate de emoţii negative. Şi atunci ce facem? Desigur, ne putem reprima emoţiile – după cum am fost educaţi – şi să ne comportăm ca şi cum acestea nu ar exista sau le putem trăi, îmbrăţişa şi elibera, în cele din urmă.
„De ce te comporţi aşa?”
Vreme de mulţi ani am crezut că am fost educată să gândesc pozitiv. În realitate, era exact invers. Îmi amintesc un moment din trecut când m-am simţit copleşită de durere din cauza pierderii unui prieten. Era atât de tânăr atunci când a murit iar eu cu siguranţă nu eram pregătită pentru ceea ce avea să urmeze. După ce am plâns aproape toată noaptea, am plecat, împreună cu mama, la ceremonia de înmormântare. Purtând doliu, cu ochii în lacrimi, obosită şi cu inima îndurerată, am păşit spre el pentru ultima dată şi am simţit că mi se taie răsuflarea. Când aveam mai mare nevoie de cineva care să fie alături de mine în acele momente, mama s-a apropiat de mine şi m-a întrebat: „De ce te comporţi aşa? Priveşte aceşti oameni. Cu toţii au pierdut pe cineva, însă îşi pot controla trăirile.”
Să îţi controlezi emoţiile este bine; să le reprimi nu este bine deloc. Dar să le recunoşti, să le trăieşti şi să le laşi să plece este o modalitate sănătoasă de a trăi pierderea unei persoane dragi. Să acorzi sprijin când cineva apropiat ţie suferă este cel mai bun lucru pe care îl poţi face în momentele de criză. Simplul fapt de a fi prezent, fără a spune niciun cuvânt, valorează mai mult decât critica.
Ceea ce am învăţat, de fapt, ca urmare a educaţiei primite, a fost să îmi reprim emoţiile şi să mă comport ca şi cum totul ar fi fost în regulă. Ei bine, acest lucru nu este în regulă. Reprimarea emoţiilor poate deschide drumul anumitor afecţiuni care ne afectează mintea şi trupul. Sau poate provoca tulburări de personalitate care să ne afecteze timp îndelungat.
„Poţi să fugi, dar nu te poţi ascunde!”
Nu este uşor să facem faţă emoţiilor. Totul ţine de exerciţiu. Nu cred că mai este cazul să îţi vorbesc despre alte efecte negative ale emoţiilor asupra vieţii noastre, cum ar fi o comunicare deficitară. O astfel de comunicare îţi poate afecta relaţia cu partenerul, părinţii sau alţi membri ai familiei, cu profesorii (dacă eşti student/ă), colegii, şeful sau partenerii de afaceri. Ştii cum se spune: „Poţi să fugi, dar nu te poţi ascunde!”
În loc să fugi, nu este mai bine să înveţi opt modalităţi de a controla emoţiile negative?
CUM SĂ FACI FAŢĂ EMOŢIILOR NEGATIVE
1. Nu acţiona brusc şi nu exagera!
În orice situaţie, tu eşti singurul responsabil de felul în care te comporţi. Tu şi nimeni altcineva! S
tă în firea noastră să căutăm, de fiecare dată, un ţap ispăşitor. În acest fel, nu mai trebuie să purtăm povara relaţiilor noastre eşuate. De fiecare dată când ne certăm, celălalt este de vină, fie că este mătuşa, soţul, părinţii, prietenii. Oricine în afară de noi. Când vom realiza că depinde de noi să ne controlăm emoţiile, să nu mai dăm vina pe celălalt, vom prelua controlul vieţii şi emoţiilor noastre. Fii pozitiv! Oricât de grea ţi s-ar părea o situaţie, o vei depăşi. Tu îţi alegi modul în care răspunzi, deci trebuie să rămâi calm şi relaxat. Vei putea evita un conflict doar dacă eşti obiectiv dar nu poţi să fii astfel decât dacă eşti calm.
2. Ia o pauză!
Ştiu cum este să fii nervos. Uneori, o singură scânteie este suficientă pentru a declanşa o explozie, iar atunci nici nu mai ai timp să te gândeşti la ceea ce îţi trece prin minte, nu-i aşa? Cum să pui capăt furiei şi frustrării pe care le simţi în acel moment, ai putea întreba. Chiar atunci când simţi că nu mai ai niciun control, este timpul să iei o pauză. Când faci acest lucru, vezi totul mai limpede. Este simplu. Ei bine, poate nu atât de simplu pe cât ai crede, dar merită să încerci. Poate, pentru tine, nu este atât de greu. Tot ce ai de făcut este să te opreşti preţ de 90 de secunde (poţi încerca şi 10 secunde). Reflectează şi fii conştient! Întocmeşte un inventar al emoţiilor pe care le trăieşti şi împarte-le în două categorii: pozitive şi negative, după care înlocuieşte emoţiile negative – mai întâi pe hârtie, apoi la nivel mental, cu unele pozitive. Ia-le cu tine în săculeţul minţii şi întoarce-te la situaţia problematică, cu o altă stare.
3. Imaginea de ansamblu
Când te confrunţi cu o situaţie stresantă, fă-ţi timp să te gândeşti la motivele care au declanşat-o. În univers, totul este într-o conexiune permanentă şi fiecare experienţă, pozitivă sau negativă, este o lecţie de viaţă. Nimic nu este întâmplător. Ţine minte acest lucru şi, de fiecare dată când eşti într-un conflict sau într-o situaţie neplăcută, aminteşte-ţi că este doar o experienţă şi că nimic nu este veşnic. Scopul este mai mare decât ne imaginăm. În acest fel, te vei putea situa în afara situaţiei stresante şi nu te vei mai identifica cu ea. În loc să reacţionzi agresiv, fii conştient de acea situaţie şi găseşte o soluţie pozitivă, dintr-o conştiinţă mai evoluată.
4. Foloseşte-ţi imaginaţia!
Am găsit, cândva, un citat care m-a impresionat. Era ceva de felul acesta: „Nu cerul este limita, ci propria minte.” Dacă ştim cum să o folosim, putem fi martori la miracole. Însuşi Albert Einstein nu mai putea decât să recunoască puterea resurselor nelimitate din interiorul nostru. „”Imaginația este mai importantă decât cunoaşterea. Cunoaşterea este limitată. Imaginația învăluie întreaga lume”, a spus el. Foloseşte-ţi resursele pentru a scăpa de gândurile negative. Imaginează-ţi starea de fericire şi toate celelalte emoţii pozitive care îţi oferă confort şi echilibru. Transformă problema din negativă în pozitivă, la nivel subliminal. Practică meditaţia, dacă acest lucru te ajută. Mergi, mental, în locul tău preferat. Ar putea fi o plajă însorită, un lac liniştit, o pădure verde şi proaspătă cu păsări cântătoare sau casa bunicilor. Tot ceea ce contează este să te simţi mai bine, să ai emoţii pozitive. Din această stare a minţii şi cultivând emoţii pozitive, vei putea rezolva problema.
5. Răspunde, nu reacţiona!
Când suntem într-o situaţie conflictuală, creierul reacţionează. Procesul poartă denumirea de reactivitate. Una dintre clientele mele, o studentă de 19 ani, care locuieşte împreună cu părinţii, este bombardată, zi de zi, cu o mulţime de întrebări. De fiecare dată când vine de la facultate, mama sa o întreabă: Cum a fost azi? Ai mâncat? Ce ai făcut la 
şcoală şi altele d acest fel. Plictisită şi obosită, tot ceea ce îşi doreşte studenta este rămână singură pentru câteva momente. În loc să spună, calm şi elegant, „Îmi pare rău, însă acum nu am dispoziţia necesară să vorbim despre asta. Putem vorbi mai târziu?”, începe să ţipe la mama sa, aparent fără motiv, punctând, cu agresivitate, că vrea să stea singură. Ceea ce face ea atunci se numeşte reactivitate.
Dacă ne referim la acest caz particular, înţelegând că celălalt are, cu siguranţă, un motiv pentru a ne adresa avalanşa de întrebări determină un comportament gen „răspuns”. Când vedem lucrurile în acest fel, putem sta la masă şi asculta ceea ce are de spus sau ne putem retrage, în linişte, în camera noastră şi să vorbim mai târziu. Aminteşte-ţi: şi celălalt vrea şi are dreptul să fie ascultat. Felul în care te comporţi depinde de tine. Poţi răspunde sau poţi reacţiona. Diferenţa dintre acestea constă în faptul că ultima vine din instinct, în timp ce a răspunde vine din raţiune.
6. Fii pregătit!
Unii oamenii sunt pur şi simplu toxici! Nu poţi schimba felul în care gândesc şi se comportă. Tot ceea ce poţi schimba este atitudinea ta vizavi de modul în care aceştia se comportă. Deşi este mai bine să eviţi astfel de persoane, nu poţi face acest lucru întotdeauna. Dacă eşti conştient că trebuie să te întâlneşti cu o persoană toxică, vei fi pregătit să faci faţă acelei situaţii. Ştii deja ceea ce vei auzi, deci vei fi pregătit.
7. Fii empatic!
Data viitoare când cineva te supără reacţionând exagerat la spusele tale, întreabă-te care este motivul. Oamenii reacţionează pe baza educaţiei primite şi experienţelor de viaţă. În loc să te întrebi ce se întâmplă cu acea persoană, încearcă să aflii ce punct sensibil ai atins. Cu siguranţă, ceea ce ai spus a declanşat, la celălalt, un răspuns emoţional.
8. Iartă-te!
În majoritatea cazurilor, pretindem că avem puterea de a ierta. De fapt, acest lucru nu se întâmplă. Nu avem nici măcar puterea de a ne ierta pe noi înşine. De ce este atât de greu? Scormoneşte adânc în interiorul tău şi găseşte acea putere! În orice conflict, în orice ceartă sau luptă, trebuie să găeşti puterea de a te ierta pentru felul în care te-ai comportat. În acest fel, vei avea sub control emoţiile negative. Fă din asta o rutină. Găseşte cea mai bună modalitate pentru tine de a te ierta, fie prin rugăciune, fie prin meditaţie. Ne te lăsa copleşit de gânduri negative!
Tot ceea ce ai de făcut este să lucrezi cu propria persoană. Procesele mentale au nevoie de repetiţie pentru a deveni obişnuinţă. Ca o scurtă concluzie, emoţiile sunt bune. Când spun acest lucru mă refer la toate emoţiile, pozitive şi negative. Cum le controlăm depinde numai de noi.