Abuzul la locul de munca este un fenomen care macina pe multi dintre romani. Femeile reprezinta 70% dintre victimele unor astfel de abuzuri cunoscute la noi sub denumirea de hartuire sau agresiune morala, iar la scara globala, mobbing. Ce putem face pentru a ne apara drepturile, iar cei vinovati sa raspunda de faptele comise?As vrea sa fiu mai optimista si sa iti spun ca, la noi in tara, poti avea tot suportul de care ai nevoie, ca exista oameni si legi care iti vor sustine demersul sau ca lucrurile vor sta mai bine in viitor. Insa, deocamdata, foarte rar intalnesti oameni obiectivi si deschisi la comunicare, legile sunt incomplete si astfel, interpretabile sau de-a dreptul inexistente. Iar viitorul este incert.
Sefa abuziva
Mobbingul este un subiect care ma preocupa de ani buni. Totul a inceput in 2011, cand am devenit tinta principala a sefei mele de la acea vreme. Detalii despre ce s-a intamplat atunci gasesti aici, asa ca voi intra direct in subiect.
Pe atunci, am incercat toate variantele posibile pentru a pune capat cosmarului pe care il traiam. La inceput, la fel ca ceilalti colegi ai mei, m-am conformat, mai mult de frica, tratamentului dur si incorect pe care mi-l aplica. Strangeam din dinti si ma intorceam la birou sa refac, iar si iar, aceleasi adrese numai din cauza dorintei unui sef incompetent de a-si satisface egoul si a ignora cei cativa ani de experienta pe care ii aveam deja in comunicare.
La un moment dat, m-am saturat sa ma conformez. Nu am mai rezistat si m-am revoltat impotriva ei, reprosandu-i ca are un comportament inuman fata de mine. Ea avea insa, intotdeauna, o explicatie, ce-i drept absurda, dar complet plauzibila din punctul ei de vedere: incompetenta mea. Incompetenta pe care nu ar fi reusit vreodata sa o demonstreze desi, ca sa ma sperie, sustinea ca tine ascunse sub cheie, in dulapul personal, tenacuri de adrese scrise de mine, chipurile, pline de greseli, dovezi clare ale “incompetentei” mele, cu care ma ameninta constant. Un sef isi va justifica intotdeauna comportamentul abuziv folosind argumente irationale!
O solutie in astfel de cazuri, spun unii, ar fi contactarea departamentului de resurse umane pentru aducerea la cunostinta a problemei. Insa la ce ar folosi acest lucru daca lucrezi intr-o firma privata cu cativa angajati care tremura numai cand se gandesc la abuzurile sefului si tin cu dintii de locul de munca? La ce ti-ar folosi asta daca esti angajat la o multinationala unde personalul din conducere e ales pe criterii subiective (nu cred ca mai e nevoie sa iti spun care sunt acestea)? La ce ti-ar folosi daca lucrezi la o companie de stat unde o mana spala pe alta si nu ai cui sa te adresezi?
Nu poti apela la sprijinul Sindicatului care e prea ocupat cu propriile interese si nu te poti adresa nici Inspectoratului Teritorial de Munca (ITM) care poate cerceta, cel mult, abuzul privind neplata orelor suplimentare sau neacordarea de zile libere conform Codului Muncii.
Cat despre legislatia noastra, aceasta nu pare sa fie prea suportiva cu angajatul.
Nu exista nicio lege impotriva hartuirii morale la locul de munca!
Ce spune Codul Penal
In Codul Penal se vorbeste, intr-adevar, de hartuire, dar in sensul de urmarire si supraveghere repetata a locuintei sau a locului de munca, ceea ce produce teama, fapta care se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.
Noul Cod penal defineste inclusiv hartuirea sexuala care include apeluri telefonice repetate sau alte mijloace de comunicare al caror continut poate induce teama. Aceasta fapta se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
Cand este vorba de comportament abuziv la locul de munca, legislatia lasa loc de interpretare, fapt care ar putea fi, totusi, in favoarea angajatului. Atat timp insa cat ramane la aprecierea instantei daca o persoana fizica sau juridica a initiat sau a consimtit la hartuirea morala a unuia sau a mai multor angajati, balanta se va inclina, rareori, in favoarea victimei.
In cazul unui proces de abuz la locul de munca, in cele mai multe cazuri instanta acorda castig de cauza agresorului.
Este o realitate care poate avea un impact puternic asupra salariatului abuzat care, pe langa trauma produsa la serviciu, trebuie sa indure dezamagirea oferita de un sistem „defect” in care astfel de cazuri sunt privite superficial sau cu indiferenta. Impactul poate fi atat de puternic incat poate cauza chiar sinuciderea victimei.
Drepturile salariatilor
Daca in statele europene abuzul la locul de munca se considera infractiune, la noi in tara abia in 2009 un avocat specializat in Dreptul Muncii – Costel Gilca – a introdus la Tribunalul Bucuresti prima actiune pentru incetarea hartuirii morale. Actiunea, postata online, a strans nenumarate comentarii, dovada ca, la noi in tara, mobbingul este un fenomen larg raspandit.
Potrivit art. 8 din Codul Muncii, „Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte”. In art. 39 se vorbeste despre drepturile salariatilor, printre care:
– dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
– dreptul la demnitate in munca;
– dreptul la securitate si sanatate in munca
Specialistii sunt de parere ca, atat timp cat nu se precizeaza ca e vorba despre sanatatea fizica, se presupune ca acest lucru include si sanatatea morala a salariatului.
Adnotarile pe care le-am descoperit si care apartin, cel mai probabil, unui specialist, se refera la faptele care constituie incalcarea demnităţii în muncă a salariatului, printre care:
– „comportamentul angajatorului maliţios, abuziv, insultător faţă de salariat”
– „criticile nejustificate făcute de angajator la adresa salariatului, în faţa colegilor, fără dreptul la replică”
Sunt prejudicii aduse angajatului pe care acesta le poate invoca in instanta, in cazul unui proces de sustinere a drepturilor sale.
La toate acestea se adauga OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, care reglementeaza principiul egalitatii intre cetateni. Asta inseamna ca ai dreptul sa fii tratat la fel ca toti colegii tai de munca, fara niciun fel de discriminare.
Daca se intampla sa ajungi la proces, ai mare grija!
Nu se vor admite ca probe in instanta intregistrari audio sau video ale abuzului daca nu ai avut, in prealabil, acordul unui judecator.
Iar cand vei avea nevoie de martori cati dintre colegii tai crezi ca iti vor sari in ajutor?
Daca vrei sa faci acest pas e bine sa fii pregatit sa iti asumi riscul unui eventual esec, dar sa iei in considerare si felul in care vei fi perceput de catre angajatorii din Romania.
Nu vreau sa te descurajez, dar daca sindicatele (acolo unde ele exista) ar lupta cu adevarat pentru drepturile angajatilor nu s-ar mai teme nimeni sa depuna marturie pentru tine. Nu ai trai cu teama ca nu iti vei mai gasi un loc de munca doar pentru ca ai avut curaj sa vorbesti impotriva persoanelor cu post de conducere din companie. Nici macar nu ai mai avea in vedere un eventual proces deoarece problema s-ar rezolva la nivel intern.
Exista multe cazuri de mobbing si doar rareori cineva incearca sa isi faca dreptate sperand in sprijinul unui sistem care, de prea putine ori, ne sustine cauza. Oameni care nu vad mai departe de interesele personale, plasati in pozitii importante in guvern, in sindicate sau in conducerea companiilor, sunt suficienti sa infecteze un intreg sistem. In acest fel, asa-zisele drepturi ale angajatului roman raman, cel putin deocamdata, doar pe hartie.
Cateva voci razlete in multime nu pot fi auzite. Cu timpul, vom fi mai multi, mai zgomotosi si nu ne vom opri decat atunci cand acest ciclu infiorator si nedrept al abuzurilor venite, de cele mai multe ori, din partea psihopatilor care ne conduc, va lua sfarsit.