M-am angajat destul de tarziu si, pana la un punct, mi se parea normal. Printre visele mele cele mai frumoase nu a existat si acela de a intra in randul angajatilor. Si de ce ar fi existat? In timp ce eram studenta la master, imi vedeam colegii cum intarzie de fiecare data sau cum lipsesc adesea de la cursuri intrucat nu puteau pleca de la munca. Unii chiar se plangeau ca nu au deloc intelegere din partea sefului si incercau sa isi gaseasca un alt job.
Cu toate acestea, la un moment dat am incercat sa ma angajez, dar fara succes. As fi acceptat aproape orice post mi s-ar fi oferit, numai sa intru si eu, cum s-ar spune, in randul lumii. Abia acum imi dau seama ca ar fi trebuit sa ma simt libera si privilegiata ca, la cei 26 de ani cat aveam atunci, nu eram nevoita sa ma angajez.
Una peste alta, dupa ce am terminat masterul, m-am angajat la departamentul de comunicare al unei mari companii nationale. Au fost suisuri si coborasuri, asa cum se intampla, firesc, atunci cand ai un sef care iti cere socoteala si mai lucrezi cu cativa oameni in birou. Cel putin imi luam salariul in fiecare luna, nu eram in pericol de a-mi pierde jobul, iar programul era destul de lejer.
Sefa cu tulburari de personalitate
Totul a decurs aproximativ normal timp de vreo doi ani cand sefia biroului a fost preluata de o cucoana cu tendinte histrionice, stramba si hidoasa, grosolana in vorbire si in maniere, fara nicio pregatire in domeniul comunicarii si prea putin inteligenta. Plina de complexe si frustrari, a inceput sa improaste cu noroi in stanga si in dreapta pe toti cei care, imediat dupa instalarea ei in birou, a inceput sa ii trateze ca pe sclavii personali.
Nu va spun ce a urmat mai tarziu: amenintari cu concedierea, insulte, tipete, ore taiate din salariu pentru 2 sau 5 minute intarziere si multe altele care ar ingrozi pe oricine nu stie ce inseamna mobbing.
Am inceput sa ma intreb in fiecare zi ce as putea face sa ma apar de furia nebunei. Colegii mei si acum se amuza cand isi amintesc cum ascundeam reportofonul pe sub birou de cate ori ma ataca verbal, desi nu stiam la ce mi-ar putea folosi acele inregistrari.
Cand m-a trimis in fata comisiei de disciplina pentru “incompetenta” abia de mi-au ajuns trei pagini pentru a-mi exprima punctul de vedere. A fost unul dintre putinele momente in care, demascandu-i ororile, am avut o licarire de speranta si am crezut ca se poate face dreptate.
Am creat chiar si un forum pentru a-i demasca abuzurile si a demonta opinii false, aratand adevarata ei fata. Rezultatele, insa, intarziau sa apara.
Managementul si sindicatul merg mana in mana
Speranta s-a nascut din nou in momentul cand toti cei din birou am redactat un referat pe care urma sa il inaintam 
conducerii companiei. Rand pe rand, insa, colegii mei au inceput sa se retraga si, in final, ramasesem singura. Nu mi-am asumat misiunea de a vorbi in numele tuturor si am renuntat, la randul meu. Inca mai cred ca a fost o greseala dar, avand in vedere orientarea pe care o are compania, probabil nu ar fi schimbat mare lucru.
Ultima speranta a fost Sindicatul care ne-a asigurat ca vor fi luate masurile necesare. A doua zi, insa, asupra mea s-a revarsat o mare de amenintari care a scos la iveala prietenia dintre ea si oamenii sus-pusi din Sindicat. Asa ca nu puteam decat sa ne ascundem in spatele birourilor si sa speram intr-o minune.
Nestiind ce altceva sa fac, am trecut de la disperare la abandon si atunci am luat hotararea sa ma eliberez de problema.
Intre timp, m-am documentat si acum stiu ca astfel de oameni au anumite tulburari care necesita un mod de abordare si reactii diferite, in functie de problema fiecaruia. Ma simt recunoscatoare ca astazi sunt pregatita sa lucrez cu astfel de oameni in sedinte terapeutice, precum si cu victimele acestora.
Multumesc!
Solutia pe care am aplicat-o la acea vreme este insa utila oricui, fara a mai fi nevoie de tehnici sau manevre individuale. 
Probabil ceea ce vei afla in continuare ti se va parea absurd sau ridicol, insa te rog sa ramai deschis si receptiv.
Cand am aflat de aceasta metoda, am crezut ca nu voi reusi sa o pun in aplicare. Adunasem atat de multe resentimente impotriva acelei femei, incat aveam impresia ca nimic din ceea ce as incerca sa fac nu ar mai putea functiona. M-am hotarat, totusi, sa fac o incercare. In fond, nu trebuia decat sa raspund cu un simplu “multumesc” la fiecare vorba taioasa sau orice fel de umilinta din partea sefei mele.
Desigur, era un “multumesc” spus in gand, altfel ar fi crezut ca imi bat joc de ea. Spuneam “multumesc” si atunci cand, acasa fiind, imi aparea in minte imaginea ei. Spuneam “multumesc” de ori de cate ori imi aminteam de ea, oriunde ma aflam.
O vreme am fost dezamagita, nu se vedea nicio schimbare. Am continuat, totusi, sa practic aceasta tehnica si, cu toate ca simteam o durere aproape fizica de ori de cate ori ma batjocorea dupa bunul ei plac, am continuat sa-i multumesc in gand, stiind ca, in cele din urma, o atitudine de recunostinta nu poate atrage dupa sine decat ceva pozitiv.
Treptat, am reusit sa ma detasez atat de ea, cat si de situatia in care ma aflam.
Intr-o zi, cand am plecat cu totii la o pizza in timpul programului de lucru pentru ca ea sa isi poata primi musafirii in birou, am avut o presimtire. Le-am comunicat colegilor ca, probabil, plecarea ei se apropie. Si asa a fost.
Nu stiu sigur in ce masura a contribuit acel “multumesc” la producerea schimbarii, insa stiu sigur ca m-a ajutat sa ma detasez si sa fac o schimbare in interiorul meu. In loc sa plang, sa fiu mereu stresata si sa ma victimizez, am inceput sa simt liniste si siguranta.
Desigur, exista si alte metode pe care le poti aplica atunci cand esti tinta unui sef abuziv.
O mare parte a celor care manifesta un comportament agresiv la locul de munca au tulburari de personalitate, cum a fost si cazul sefei mele. Este un subiect pe care il voi aborda intr-un alt articol si iti voi spune ce poti sa faci in astfel de situatii.
Spune-mi, intr-un comentariu, daca si tu ai trecut printr-o experienta asemanatoare sau daca, in prezent, seful tau te abuzeaza emotional sau in alt fel. Iti voi da si alte sugestii, in functie de propria ta experienta. In orice caz, in astfel de situatii este neaparat necesar suportul unui psiholog sau pihoterapeut. Abuzul emotional poate lasa urme adanci in interiorul nostru, iar noi avem nevoie de o schimbare la un nivel profund pentru a bloca intratea persoanelor agresive in viata noastra.
Daca vrei o programare la o sedinta de consiliere, ma poti contacta la 0701173384, de luni pana vineri, in intervalul orar 9.00 – 18.00.