Ca ființe umane, pe lângă gândire, avem senzații și emoții. De fapt, prin intermediul senzaţiilor începem să explorăm mediul înconjurător, atunci când ne naştem. Acestora le preced emoţiile care pot fi pozitive, dacă beneficiem de suport şi siguranţă din partea celor care ne îngrijesc sau negative, precum furia, frica, tristețea, anxietatea, frustrarea, dacă mediul în care creştem este perceput ca fiind ostil. Acestea din urmă sunt cele care ne afectează relația cu ceilalți și cu noi înșine, ne obosesc, ne împiedică să ne implicăm în anumite activități și, pe termen lung, pot degenera în patologii. Emoțiile negative ne pot afecta într-o măsură atât de mare încât, așa cum mi-a spus o clientă la terapie, ne-am dori să nu mai simțim nimic. Cu toate acestea, emoțiile sunt cele care ne definesc și ne ajută să percepem realitatea, să dobândim un sens în viaţă și să fim motivați.
„Emoțiile reprezintă baza pe care putem stabili relații profunde cu alte ființe umane și tot ele ne mijlocesc o relație specială cu noi înșine.” (Franz Ruppert)
Însă cum ar fi să cunoaștem o altă latură a emoțiilor negative și să le putem folosi în avantajul nostru, astfel încât să ne transformăm viața într-un mod benefic? În continuare, vom parcurge câteva dintre emoţiile negative care ne solicită cel mai mult şi, după ce vom înţelege mai multe despre ele, poate reuşi să le vedem într-o altă lumină.
Furia
Am învățat să acordăm furiei o conotație negativă și asta deoarece, din punct de vedere social, efectele se reflectă în potențialul ei distructiv, manifestările vizibile ale acestei emoții fiind violența și agresivitatea. Mulți sunt de părere că ne-ar fi mai bine dacă nu am fi furioşi și, mai ales, dacă ceilalți nu și-ar manifesta furia. Aceasta, însă, este o emoție care, la un nivel primar, ne ajută să supraviețuim și să ne protejăm de agresivitatea altora. Furia ne mai ajută să ne eliberăm de stres, prin eliberarea tensiunii, să dobândim controlul asupra vieții noastre, în loc să ne simțim neajutorați. Furia ne ajută să ne mobilizăm în situațiile în care trebuie să ne protejăm, inclusiv când este vorba de a ne apăra viața. Prin furie, căpătăm un avantaj în fața adversarului, devenim motivați și căutăm soluții creative în fața obstacolelor pe care le avem de depășit. Furia ne ajută să luptăm pentru drepturile noastre, pentru ceea ce ne aparține atunci când suntem nedreptățiți și să fim ascultați.
Frica
Frica este o emoție pe care toți o simțim, în anumite momente. Dar este neapărat o emoție negativă? La un nivel primitiv, frica este cea care ne poate salva viața, declanșând, în interiorul nostru reacția de luptă sau de fugă. În timpuri preistorice, când oamenii trăiau în triburi și erau pândiți de tot felul de pericole, fie erau nevoiți să lupte pentru a se proteja, fie să fugă. De aici şi vorba: „Frica e rușinoasă, dar e sănătoasă.” De condiționarea fricii este responsabil sistemul limbic, una dintre acele regiuni ale creierului care s-a dezvoltat odată cu încercarea omului de adaptare la mediul înconjurător.
„Cea mai veche şi mai puternică emoţie a oamenilor este frica, iar cea mai veche şi mai puternică frică este frica de necunoscut.” (H. P. Lovecraft)
Este lesne de înțeles că cel mai important rol al fricii este protecția, dar asta doar în doze moderate. Prea multă frică ne poate paraliza. Frica ne menține concentrați, ne ajută să luăm decizii și să ne atingem obiectivele. Dacă suntem pe marginea prăpastiei, frica este cea care ne mobilizează, care ne oferă curaj și motivație. Tot frica este cea care ne mobilizează să terminăm proiectele la timp, la locul de muncă. Ne ajută să analizăm barierele care ne împiedică să ne îndeplinim obiectivele, să căutăm, în interiorul nostru, resursele necesare evoluţiei şi să ieşim din zona de confort.
Anxietatea
Anxietatea este una dintre emoţiile cele mai frecvente, în zilele nostre. Anxietatea are la bază un ataşament nesănătos faţă de mamă care, dintr-o protecţie exagerată faţă de copil, îi induce acestuia teama de abandon, de aici şi emoţia. Cu toate acestea, o anumită doză de anxietate nu este tocmai un lucru rău. Studiile efectuate pe studenţi şi atleţi au demonstrat că cei care au experimentat puţină anxietate au avut rezultate mai bune la teste şi la competiţiile sportive, aceasta dovedindu-se a fi un factor motivator. Anxietatea ne poate feri de pericole, cum ar fi să intrăm într-un loc nesigur sau în situaţii dăunătoare. Cei care s-au confruntat cu anxietatea sunt mai empatici faţă de cei supuşi anumitor provocări pentru că şi ei au fost nevoiţi să facă faţă provocărilor. Mai mult, ei pot fi buni lideri şi să analizeze factorii care ar putea interveni negativ într-o situaţie.
Vinovăţia
Împreună cu ruşinea, vinovăţia este o emoţie negativă foarte puternică. Deseori, acestea două merg mână în mână. Dacă am fi privaţi de această emoţie, nu am putea conştientiza momentele în care încălcăm un cod moral stabilit de societate, fapt care ar putea avea repercusiuni inclusiv din punct de vedere legal. Cât de uşor ar fi să minţim, să înşelăm sau să furăm? Cu ajutorul acestei emoţii ne consolidăm reperele morale şi ne găsim locul în societate. Singurii care nu se pot simţi vinovaţi de fapte condamnabile moral, legal sau social sunt psihopaţii. Cei care tind să se simtă vinovaţi sunt mai empatici, mai cooperanţi şi mai predispuşi la activităţi de voluntariat. Însă nu trebuie să lăsăm vinovăţia să se transforme în ruşine. Oricine poate greşi. Important este să găsim modalitatea prin care să reparăm situaţia şi să depăşim momentul.
Tristeţea
Tristeţea este, probabil, una dintre cele mai răspândite emoţii negative. Deşi, pe termen lung, tristeţea poate conduce la depresie, această emoţie poate avea şi un scop adaptativ, ajutându-ne să facem faţă provocărilor şi situaţiilor dificile. În spatele tristeţii se ascund empatia, compasiunea şi sensibilitatea pentru cei care trec prin situaţii similare. Totodată, tristeţea poate duce la sporirea creativităţii. Cele mai frumoase opere de artă s-au născut din tristeţea artistului. O stare de spirit pozitivă este indiciul unui stimul familiar care ne procură siguranţă, drept pentru care atenţia noastră va fi mai scăzută. În opoziţie, o stare de proastă dispoziţie ne va menţine atenţi la detalii şi focusaţi pe obiective. Potrivit unui studiu, tristeţea ne ajută să ne amintim detalii prin reducerea efectului stimulilor externi. Conform altui studiu, ne ajută să fim mai perseverenţi, să comunicăm mai bine, să găsim cele mai potrivite argumente într-o discuţie şi să înţelegem formulările ambigue. Mai mult, cum am putea aprecia ceea ce este bun şi frumos în viaţa noastră dacă nu am cunoaşte tristeţea?
Grosso modo, emoțiile negative ne provoacă să aflăm mai multe despre noi înșine și despre cauza care le-a declanșat. Atât emoţiile pozitive, cât şi cele negative fac parte din natura noastră umană şi, prin urmare, este indicat să le acceptăm ca atare. Paleta de emoţii umane include mai mult emoţii negative decât pozitive. Frica, furia, anxietatea, ruşinea sau tristeţea ne ajută să recunoaştem, să evităm şi să depăşim situaţiile ameninţătoare. Putem experimenta astfel de emoţii în relaţii, în viaţa profesională sau personală, emoţii care, până la un punct, îşi pot dovedi eficienţa. Însă dacă ne împiedică să trăim viaţa pe care o visăm, este nevoie să apelăm la sprijinul unui terapeut.
Simţi că îţi este greu să depăşeşti momentele dificile? Lasă-mi un comentariu, mai jos, şi îţi voi răspunde. Pentru o şedinţă individuală, aştept să mă contactezi.