Cu toţii visăm. Mai mult sau mai puţin, în culori sau alb-negru, noaptea, când dormim sau cu ochii deschişi. Visele sunt o parte importantată a vieţii noastre şi vin cu indicii despre felul în care gândim şi simţim, despre fricile – o parte neconştientizate – sau dorinţele noastre. De orice natură ar fi acestea, atenţia acordată viselor şi capacitatea de a le analiza ne pot fi de un real folos în autocunoaştere şi, ulterior, în lucrul cu propria persoană, pentru a obţine schimbarea pe care o dorim.
Încă de la Freud, visele sunt în atenţia terapeuţilor care au găsit, de-a lungul timpului, metode de lucru adaptate şcolii în care s-au format. Dacă la Freud întâlnim conceptul de simbol universal, metodologia lui fiind încărcată de simboluri falice, iar Jung a folosit conceptul de arhetipuri, nu la fel stau lucrurile şi în psihoterapia adleriană. În acest ultim caz, visele sunt analizate în contextul socio-cultural în care se mişcă individul şi pot oferi indicaţii destul de precise cu privire la conţinuturile inconştiente care ne determină să gândim, să simţim şi să ne comportăm într-un anumit fel. În paralel cu teoriile ştiinţifice asupra naturii viselor, a apărut şi o viziune profană despre această a doua realitate a noastră, încărcată de simbolistică. Pe rafturile oricărei librării, pe lângă cărţile de specialitate, întâlnim şi dicţionare de vise. Unii le iau în derâdere, în timp ce alţii le văd ca pe nişte achiziţii demne de păstrat pe noptieră, adevărate îndrumare în viaţă.
În realitate, nu există o interpretare universal valabilă a viselor. După cum spune Alfred Adler, „Trebuie să ne avertizăm că nu putem explica un vis fără a-i şti relaţia cu părţile personalităţii. Şi nici nu putem fixa reguli rigide pentru interpretarea viselor. Regula de aur a psihologiei individuale este: Totul poate fi altfel.” Şi este altfel. Visele sunt în strânsă legătură cu structura de personalitate distinctă a fiecăruia în parte. Visele nu sunt, aproape niciodată, logice. Au fost foarte puţine cazurile în care visele au indica, cu claritate, soluţia la anumită problemă. În interpretarea viselor, trebuie să ţinem cont de două aspecte: simbolurile şi semnificaţiile asociate acestora. Visele sunt încărcate de elemente simbolice, iar dacă vrem să le descifrăm, tot ce avem de făcut este să stabilim conexiunea dintre simboluri şi ceea ce reprezintă ele pentru noi. Cu toate acestea, pot exista unele intepretări universale ale numitor simboluri.
Ai controlul asupra vieţii tale? Ce spun visele?
O maşină, de exemplu, poate indica felul în care înaintăm prin viaţă sau, în termeni adlerini, direcţia de mişcare. Dacă ne aflăm la volanul unei maşini, poate însemna că deţinem controlul asupra vieţii noastre sau asupra situaţiei care ne preocupă în momentul respectiv. Dacă se află altcineva la volanul maşinii, este posibil să simţim că nu avem niciun control, fiind conduşi de altcineva. Iar dacă suntem singuri într-o maşină în mişcare, pe bancheta din spate, ne putem gândi la haosul şi nesiguranţa din viaţa noastră.
Important de reţinut este că visele se analizează în contextul în care ne aflăm şi în conformitate cu propriile convingeri, atitudini, idealuri. Judecând lucrurile în această manieră, realizăm că orice conotaţie generală desprinsă din dicţionarele de vise este, din punct de vedere ştiinţific, cel puţin desuetă.
Semnificaţia zborului
O temă destul de întâlnită în visele nocturne este zborul. Cine a visat, măcar o dată în viaţă, că zboară, a cunoscut acea senzaţie de libertate şi 
beatitudine. Zborul este opusul căderii, acestea fiind două axe majore în viaţa unei persoane care semnifică, bineînţeles, direcţia sa de mişcare. Zborul poate reprezenta aspiraţia de a fi deasupra celorlalţi, independent, de a fi înzestrat cu abilităţi deosebite sau a dobândi o funcţie înaltă. Aspiraţia spre superioritate mai poate fi reprezentată prin tată, mamă, un împărat, fecioara Maria. În general, dacă în visele noastre apar simboluri ale unui reprezentant al autorităţii, în percepţia noastră, acestea pot fi un indiciu clar al dorinţei de a fi superior. În acelaşi fel pot fi interpretate şi visele în care levităm. În opoziţie, mersul în jos sau prăbuşirea, căderea într-o prăpastie, pot fi indicii ale sentimentului de inferioritate, teama că nu suntem suficient de capabili, că nu ne putem face faţă unei anumite situaţii, că putem fi retogradaţi sau că nu ne putem descurca singuri.
Zborul poate căpăta o cu totul altă conotaţie dacă persoana care visează este pilot de avion sau dacă este fascinată de avioane. În acest caz, semnificaţie trebuie analizată în cel mai recent context. S-a întâmplat ceva la locul de muncă? Sau este vorba de o teamă de zbor? Care este legătura concretă?
Ce înseamnă visele care se repetă?
În orice caz, atunci când analizăm un vis, trebuie să acordăm atenţie nu doar contextului general de viaţă, ci şi evenimentelor care s-au petrecut cu o zi înainte de a visa. Ca o tendinţă generală, visele care se repetă tind să fie interpretate ca evenimente pe care nu le putem evita, ca pe o
fatalitate. De fapt, aceste vise ne vorbesc foarte clar despre percepţia noastră generală, despre ceea ce suntem noi, în realitate, şi despre felul în care vedem lucrurile. Astfel de vise nu se schimbă, în timp, decât după un travaliu cu noi înşine. Sentimentul că suntem incapabili să ne descurcăm singuri în viaţă poate reieşi din vise în care ne aflăm, singuri şi temători, în faţa unui pericol. Pentru a merge mai departe cu analiza, această situaţie reliefează un sentiment de inadecvare şi inferioritate pe care este posibil să nu îl simţim ca atare, în viaţa reală. Sentimentul sau complexul de inferioritate pot fi ascunse sub masca unei false siguranţe de sine, siguranţă pe care suntem nevoiţi să o afişăm pentru a ne proteja stima de sine.
Dar dacă nu visăm?
Cineva mi-a spus, cândva, că nu are vise. Se referea, desigur, la visele nocturne. Îmi amintesc că i-am spus următoarele cuvinte: „Nu există om care să nu viseze.” Da, într-adevăr, există persoane care nu îşi amintesc visele. Nimeni nu îşi aminteşte ce a visat în fiecare noapte. Dar, aşa cum tăcerea are o semnificaţe, şi lipsa viselor poate fi interpretată. Persoanele care „nu visează” îşi reprimă atât de mult conţinurile conştiente încât nu le mai permit să iasă la suprafaţă nici măcar prin intermediul viselor. Nu vor să recunoască, sub nicio formă, ceea ce se petrece în interiorul lor. Ca mecanism de apărare, unele aspecte trebuie să rămână străine percepţiei noastre.
Ca o concluzie, visele pot fi interpretate într-o manieră legată de percepţia noastră subiectivă asupra propriei persoane şi a tot ceea ce ne înconjoară. Dincolo de manuale şi dicţionare, se află experienţa subiectivă a individului care depinde, întru totul, de factori intrinseci şi care reprezintă cel mai bun îndrumar în descifrarea viselor. Visul cu ochii deschişi poate fi interpretat în aceeaşi manieră ca visele nocturne. În unele cazuri, graniţa dintre vis şi realitate poate fi foarte subţire. Vedem acest lucru în manifestările psihotice, unde halucinaţiile pot fi analizate la fel ca visele. În alte cazuri, regulile sociale ne determină să ascundem, sub aparenţa acceptată în unanimitate, cele mai teribile dorinţe şi coşmaruri. Un lucru este cert: capacitatea noastră imaginativă nu poate fi contestată. Visele reprezintă cea mai sigură confirmare.
Dacă ţi-a plăcut articolul şi crezi că ar putea fi de folos şi altora, împărtăşeşte-l, cu un simplu click pe butoanele de mai jos.
Ada Cojan