Cei mai mulţi dintre noi pornim în viaţă însufleţiţi de dorinţe şi visuri de atins. Ne facem planuri şi ne aşteptăm ca totul să decurgă aşa cum ne dorim. Năzuim la un loc de muncă mai bun, la o familie fericită, la relaţii care să ne împlinească. Este o călătorie la care pornim, de multe ori, cu mâinile goale. Nu poţi fi pregătit când nici măcar nu te cunoşti cu adevărat. Autocunoaşterea apare ca urmare a unei introspecţii temeinice, de multe ori sub îndrumarea unui psihoterapeut. Fără această cunoaştere de sine vei întâmpina unul dintre cele mai dificile obstacolele: propriile convingeri nesănătoase. Pe baza acestora te formezi ca adult şi îţi construieşti viitorul. În procesul care face trecerea de la copilărie la maturitate pot apărea oameni care te dezamăgesc, răsturnări de situaţie, planuri eşuate şi vise destrămate. Toate acestea declanşează în tine sentimente de tristeţe şi de inutilitate. Dacă eul tău nu este bine diferenţiat, dacă nu ai o impresie clară despre cine eşti şi ce poţi face, dacă atunci când te uiţi în oglindă vezi o imagine care nu îţi trezeşte iubirea şi compasiunea faţă de propria persoană, rişti să fii dezamăgit din cauza propriilor aşteptări.
Aşteptările noastre sunt legate, întotdeauna, de ceva din exterior. Ne dorim prieteni, o familie, o casă, o maşină, un job mai bun. Bărbaţii vor o femeie cu care se pot mândri în societate. Femeile fac tot posibilul să arate bine, drept pentru care cheltuie enorm pe haine, bijuterii şi în saloanele de înfrumuseţare. Părinţii vor să îşi vadă copiii fericiţi, iar bunicii îşi doresc să îşi vadă nepoţii crescând. Şi, nu în ultimul rând, toţi ne dorim un partener care să ne ofere iubirea pe care nu ne-o putem oferi singuri. Problemele interioare nerezolvate îşi pun amprenta asupra felului în care se prezintă viaţa ta. Copilul răsfăţat, odată ajuns la maturitate, va sta cu mâna întinsă, precum un cerşetor, aşteptând doar să primească. Se consideră incapabil să îşi ofere singur ceea ce are nevoie iar atunci când ceilalţi nu îi satisfac poftele devine furios, acuzator şi consideră că i s-a făcut o nedreptate. Victima, mai mult decât răsfăţatul, se simte dependentă de cei din jur. Copleşită de împrejurări 
exterioare pe care nu ştie să le gestioneze, caută mereu pe cineva de care să se sprijine şi pe care să acuze atunci când lucrurile nu se desfăşoară aşa cum şi-ar dori. Din nefericire, în cele mai multe cazuri, găseşte un suport iluzoriu în persoana cuiva care o persecută, călăul venind ca o confirmare a propriei slăbiciuni. Narcisicul se aşteaptă ca ceilalţi să îl valideze pentru aspectul exterior. Chiar dacă unii pot fi conştienţi că valoarea lor se află în interior, o caută tot în exterior. În acelaşi fel, histrionicul este lăudat, de mic, pentru imaginea externă, nu pentru abilităţile lui. Prin urmare, că este bărbat sau femeie, face tot posibilul să afişeze un aspect impecabil, de multe ori teatral, pentru a obţine aprecierea celor din jur. Exceptând cazuistica de specialitate din inventarul tulburărilor de personalitate, majoritatea oamenilor îşi clădesc fericirea în strânsă corelaţie cu aşteptările pe care le au de la alţii. Iar atunci când ceilalţi nu se ridică la înălţimea aşteptărilor lor, în interiorul lor încolţesc o gamă largă de emoţii negative.
În aceeaşi măsură, poţi fi dezamăgit de propriile aşteptări. Atunci când, din diferite motive, nu poţi să duci la capăt ceea ce ţi-ai propus, rişti să fii frustrat. Este cazul să te întrebi, atunci, dacă planul tău a fost destul de realist sau dacă ai făcut tot ceea ce depindea de tine. Dacă ai fost suficient de perseverent sau dacă te-ai străduit prea mult să îndeplineşti aşteptările pe care alţii le aveau de la tine. Ce se află în spatele motivaţiei tale? Eşti destul de motivat?
Cuprins de propriile aşteptări, pierzi din vedere că oamenii au propriul drum în viaţă, propriile convingeri, aşteptări şi idealuri. Pot fi prea ocupaţi, prea egoişti, prea dornici, la rândul lor de a
primi în loc să ofere. Pot să dispară din viaţa ta fără să te aştepţi şi fără nicio explicaţie sau îi poţi lăsa în urmă pentru că nu mai corespund dorinţelor şi nevoilor tale. În ambele cazuri, rămâi cu un gol interior pe care nu îl poţi umple cu nimic deorece nu cunoşti resursele. Nu te cunoaşti pe tine însuţi. Oamenii pe care i-ai cunoscut cândva se pot schimba. Te pot dezamăgi doar pentru că nu mai corespund imaginii pe care ţi-ai format-o despre ei. În realitate, nu vor să te rănească. Experienţele prin care trec îşi pot pune amprena asupra lor. Ceea ce îţi era, cândva, familiar, la un moment dat îţi poate apărea complet străin. Nu privi înapoi! Mergi mai departe! Cine va dori să fie alături de tine în călătoria numită “viaţă” te va însoţi chiar şi în cele mai întunecate momente ale existenţei tale.
Desigur, poţi cunoaşte oameni cu interese comune, oameni alături de care călătoria pare mai plăcută şi mai uşoară. Sunt oameni care te pot însoţi o bună parte din drum. Dar atunci când vor dispărea din viaţa te vei fi trist şi dezamăgit. Oricât ai încerca să fugi de tine, în singurătate nu te mai poţi ascunde. Trebuie să înţelegi că oamenii apar în viaţa ta cu un scop, că ei sunt lecţiile tale de viaţă. Legea rezonanţei spune că atragem oameni care corespund tiparului pe care l-am luat drept model în primii ani de viaţă şi care ne evidenţiază „umbra”, adică acele însuşiri pe care nu ni le putem accepta. Atunci când vei deveni mai tolerant cu tine îi vei putea accepta şi înţelege mai bine pe ceilalţi iar aşteptările pe care le ai de la ei se vor diminua.
Renunţarea la aşteptări
Ca structură de personalitate, suntem construiţi diferit. Dacă reacţionezi într-un anumit fel în anumite împrejurări, te aştepţi ca şi ceilalţi să se comporte la fel ca tine, în aceleaşi împrejurări. Este o premisă greşită care îţi va aduce doar dezamăgire. De cele mai multe ori, atunci când ai 
aşteptări, oamenii te pot dezamăgi. Când vrei să stai mai mult cu ei, se pot îndepărta. Când crezi că te vor ajuta, vei vedea că nu întotdeauna îţi pot fi alături. Când te aştepţi să fielângă tine toată viaţa, pot rămâne în urma ta sau ţi-o pot lua înainte. Pot dispărea când te aştepţi mai puţin. Cea mai bună metodă de a renunţa la aşteptări este, pur şi simplu, să îţi propui să nu mai ai aşteptări. Singurele aşteptări pe care le poţi avea sunt de la propria ta persoană. Renunţă să mai proiectezi, în viitor, dorinţele şi aşteptările legate de alte persoane. Rămâi centrat în prezent şi conectat cu planurile, visurile şi nevoile tale. Dacă va fi cineva care va dori să te susţină în demersurile tale, să fie lângă tine când ai nevoie, primeşte-l cu braţele deschise. Dar eliberează-te de aşteptări! Un om cu adevărat liber este un om independent.
„S-ar putea ca imaginile pe care ţi le creezi despre viaţa să nu corespundă cu realitatea. Trăieşte liber, fără nicio aşteptare. Acesta este un pas important către Libertate. (Cătălin Manea)
Gândeşte-te la trecutul tău şi vei găsi situaţii în care te-ai descurcat singur. Dorinţele şi nevoile tale este posibil să nu coincidă cu dorinţele şi nevoile celorlalţi. Şi atunci, ce ai de gând să faci? Să renunţi la tot ce ţi-ai propus sau să mergi mai departe? Chiar dacă vei naviga singur pe mare şi, în mijlocul furtunii, nava ta va fi distrusă, vei găsi un catarg de care să te sprijini pentru a putea ajunge la ţărm. Resursele se află, întotdeauna, în interiorul tău. Când aşteptările tale sunt legate de ceea ce se întâmplă în exterior, poţi consuma timp şi energie evaluându-ţi pierderile. Când îţi permiţi să experimentezi ceea ce ţi-a pregătit viaţa, vei căpăta mai multă experienţă şi îţi vei descoperi puterea interioară. Ceilalţi nu te vor face mai bun, mai puternic sau mai înţelept. Singura putere se află în mâinile tale.
Pot fi momente, în viaţa ta, când aşteptarea este de bun augur. Dar chiar şi atunci, este necesar să evaluezi beneficiul şi care este disponibilitatea ta de a aştepta. Cât timp eşti dispus să dedici aşteptării? Şi ce faci atunci când aştepţi? Aurora Liiceanu este de părere că aşteptarea, în ciuda aparenţelor, este un proces activ. Acest proces al aşteptării este presărat cu gânduri şi emoţii, cu momente de analiză şi autoanaliză. Când aşteparea se prelungeşte prea mult, mai poţi fi mulţumit de victorie? Să îţi clădeşti viitorul pe bârnele nesigure ale aşteptării poate fi un act de curaj sau de neîncredere în sine. Depinde numai de tine cât poţi să mai aştepţi.