Cu toţii bârfim, mai mult sau mai puţin. Dar câţi recunosc acest lucru? Când ne gândim la bârfă, îi atribuim, automat, o conotaţie negativă. Bârfa este de mai multe feluri, iar în acest articol, voi detalia tipurile de bârfă. De asemenea, voi aborda motivele pentru care bârfim, cauzele şi scopul bârfei. Vei înţelege că ceilalţi nu au neapărat ceva cu tine dacă te vorbesc pe la colţuri şi, poate, vei reuşi să vezi acest fenomen într-o altă lumină. Dacă eşti ţinta unor atacuri verbale ascunse, acest articol este pentru tine. La final, vei înţelege ce poţi pentru a-ţi păstra detaşarea în faţa cuvintelor cu impact negativ rostite despre tine, pe ascuns.
Ce este bârfa?
Bârfa este un fenomen larg răspândit, în toată lumea. Plasat într-un context social, bârfa nu poate fi pusă în legătură cu aspecte privind vârsta, poziţia socială, rasa sau sexul. Contrar opiniei generale, şi bărbaţii bârfesc, însă datele unui studiu au demonstrat că femeile bârfesc mai mult decât bărbaţii. Dacă ne uităm la definiţia din dicţionar, a bârfi înseamnă “a vorbi de rău, a ponegri, calomnia, a defăima, a cleveti.” Atunci când ne gândim la bârfă, avem în vedere sensul ei negativ. Bârfa, însă, poate avea şi o conotaţie neutră sau chiar pozitivă. Tot în dicţionarul limbii române, la definiţia bârfei, mai găsim: “a vorbi mult şi fără rost, a pălăvrăgi, a trăncăni”. Altfel spus, a îndruga verzi şi uscate. Poţi să remarci, de exemplu, că una dintre colegele tale de birou şi-a făcut părul cârlionţat şi să împărtăşeşti acest aspect cu alţi colegi, fără a emite o judecată de valoare. Astfel de bârfe se încadrează la categoria “neutre”. Bârfele mai pot fi, totodată, şi pozitive, de exemplu atunci când vorbim despre cineva cu admiraţie. Bârfa înseamnă, de fapt, a vorbi despre o persoană în absenţa acesteia. Un studiu efectuat în Statele Unite ale Americii asupra conversaţiilor dintre oameni a demonstrat că doar 15% dintre bârfe sunt negative, cea mai mare parte a conversaţiilor despre alte persoane fiind neutre, în timp ce doar 9% dintre bârfe au fost catalogate ca pozitive.
De ce bârfeşte lumea?
În ciuda zicalei “Dacă nu ai ceva bun de spus, mai bine taci”, cu toţii bârfim. În ţările dezvoltate, unde oamenii sunt, în mare parte, satisfăcuţi de statutul lor 
social – vezi exemplul Statelor Unite – doar un mic procent vorbesc defăimător la adresa altor persoane. Cu cât cineva este mai frustrat, cu atât va încerca să se situeze pe o poziţie superioară altora, vorbindu-i de rău sau adresându-le critici directe. Întrebarea pe care ar trebui să ne-o adresăm este: “Statutul social este singurul factor care influenţează felul în care interacţionăm?” Dacă este vorba de felul în care suntem percepuţi, în societate, de ce, la noi în ţară, există oameni care se pot mândri cu o poziţie superioară, în societate, cu bani şi influenţă, dar care nu găsesc subiecte mai bune de discuţie decât defectele pe care le constată la oameni care, în percepţia lor, le sunt inferiori? Toată această schemă se reduce, în cele din urmă, la un raţionament simplu: este vorba de educaţie. Bârfim nu doar pentru că ne simţim mai bine, ci pentru că asta am învăţat de la cei care ne-au crescut şi care ne-au îngrijit. Copilul învaţă prin imitaţie. Când îşi văd părinţii bârfindu-şi rudele, prietenii, colegii, copiază acest comportament pe care îl vor adopta, la maturitate, ca pe o normalitate. Însă comportamentul se poate schimba, convingerile pot fi înlocuite cu altele, iar personalitatea se poate modifica sub influenţa mediului, anturajului şi a puterii noastre de introspecţie, a modului în care suntem capabili să ne autoanalizăm şi să conştientizăm că vrem să devenim altceva, ca fiinţe umane. Cu cât urcăm pe scara evoluţie, cu atât realizăm că bârfa este o pierdere de timp care ne iroseşte energia pe care am putea să o investim în visurile şi proiectele noastre. Această conştientizare apare şi ca un efect al unei stime de sine crescute pentru că numai atunci realizăm cât de preţios este timpul nostru, precum şi ceea ce vrem să facem pentru noi şi pentru alţii. Atunci când te simţi inferior, doar ponegrirea celorlalţi te poate face să creşti în proprii ochi. În spatele afirmaţiei: “Cât este de prost x”, se ascune, prin comparaţie: “Cât sunt eu de inteligent:” Şi în acest fel, bârfitorii de seriviciu cu un complex de inferioritate, îşi păstrează intactă stima de sine.
Unii cercetători susţin că bârfa i-a ajutat pe strămoşii noştri să supravieţuiască. Prin bârfă, ei se conectau unii la ceilalţi, aflau mai multe unii despre alţii. Vremurile s-au schimbat. Canalele de socializare abundă în informaţii de tot felul, de la omul de rând până la vedete şi oameni politici. Dar întrucât suntem bombardaţi de atât de multe informaţii, este mult mai simplu să le aflăm de la ceilalţi care, bineînţeles, sunt nerăbdărori să bârfească. Cu cât cineva are un statut mai înalt, din orice punct de vedere, cu atât este ţinta mai multor bârfe negative. Cum altfel ar putea să crească mai mult stima de sine al celui care bârfeşte şi care simte că nu se poate remarca nici măcar în domeniul în care activează?
Caracterul moral al bârfei este evidenţiat atunci când oamenii încep să bârfească pe cei condamnaţi de societate pentru faptele lor reprobabile. Când adepţii legilor morale încep să ducă vorba despre cei care înşeală, mint, despre criminali sau hoţi, când le condamnă acţiunile nelegiuite, ar trebui să prezinte şi consecinţele unor astfel de fapte. În acest context, bârfa ar putea căpăta un rol educativ. În realitate, cei care bârfesc această categorie de oameni nu sunt, nici pe departe, cei mai corecţi. De fapt, din rândul lor fac parte, în general, cei incorecţi, imorali cu alţii dar şi cu ei înşişi, atât timp cât nu îşi pot recunoaşte greşelile nici în proprii lor ochi. Noi avem o vorbă: “Hoţul strigă: hoţii!” Însă hoţul îşi fură singur căciula, atât timp cât nu realizează că, în spatele cuvintelor sale jignitoare la adresa altora, se ascunde un sentiment de inferioritate care îl determină să se comporte în acest fel. Punându-i pe alţii în inferioritate, el se situează deasupra lor, poziţie care îl pune într-o lumină favorabilă în ochii celorlalţi. Când cineva aude o bârfă, se înregistrează o activitate sporită în cortexul prefrontal din creier, care este în legătură cu abilităţile sociale complexe. Iată încă un scop al bîrfei: socializarea. Prin socializare, omul se integrează într-un grup, are sentimentul de apartenenţă şi acceptare. Dorinţa de a aparţine este specifică fiecărei fiinţe umane, drept pentru care este dispus să îşi însuşească din caracteristicile grupului sau comunităţii în care se vrea a fi inclus. El ştie că rezistenţa de a adera la principiile şi regulile nescrise ale grupului va atrage, cu sine, excluderea lui din grup.
Pe lângă funcţia ei socială, bârfa are şi un efect benefic asupra stării emoţionale a celui care bârfeşte. Potrivit unor cercetări, când o persoană rosteşte cuvinte răutăcioase la adresa vedetelor, se activează o porţiune a creierului numită nucleul caudat care este responsabil de alegerea acţiunilor capabile să producă un efect pozitiv. Bârfa negativă îi poate amuza pe oameni, fiind şi un mijloc de distracţie, în timp ce bârfa pozitivă depre ei îi mulţumeşte. Efectele bârfei asupra oamenilor diferă şi în ceea ce priveşte participarea lor activă sau pasivă. De exemplu, când aud zvonuri despre persoane care au săvârşit o activitate infracţională, bătăile inimii se accelerează. În schimb, când au ocazia să vorbească despre acele fapte, bătăile inimii se domolesc, ceea ce sugerează că bârfa poate avea un efect calmant.
Deşi pare surprinzător, bârfa poate avea un efect de coeziune a grupului. Intenţia mea nu este de a promova bârfa, atât timp cât sunt multe alte subiecte care pot fi abordate, într-un grup. Însă avem activităţi, profesii şi pasiuni diferite şi doar în anumite situaţii se pot întâlni oameni care pot găsi subiecte comune de discuţie. Pe de altă parte, a vorbi despre oameni este un subiect accesibil oricui şi care poate crea o intimitate între membrii unui grup.
Ce să faci pentru a te detaşa de gura lumii?
Este firesc ca o bârfă negativă la adresa ta să îţi aducă nemulţumire, mai ales dacă este doar născocirea unei persoane care intenţionează să te denigreze, dintr-un motiv făţiş sau neconştientizat, cu sau fără un scop anume. Dacă se întâmplă acest lucru, aminteşte-ţi care este mecanismul inconştient din mintea celui care te bârfeşte. Punându-te într-o poziţie inferioară, devine superior ţie şi, astfel, îi creşte stima de sine. El are nevoie să se simtă superior tocmai din cauza sentimentului său de inferioritate. Deci dacă te bârfeşte, înseamnă că se simte inferior ţie, ceea ce ar trebui să îţi aducă cel puţin o satisfacţie. Iar dacă procedează în acest fel cu tine, cu siguranţă foloseşte bârfa ca pe o armă îndreptată şi asupra altor persoane faţă de care se simte inferior. Când bârfa se produce la locul te muncă, îţi poate impacta negativ viaţa profesională. În această situaţie, bârfa poate fi parte a unei strategii calculate de a te pune într-o lumină negativă. Orice acţiune pe care o întreprinde cineva are un scop. În acest caz, scopul este conştientizat, atât timp cât prejudiciile aduse imaginii tale pot aduce privilegii bârfitorului, precum o promovare sau un salariu mai bun. Dar de ce şi-a îndreptat atacul asupra ta şi nu asupra altora? Înseamnă că îşi simte poziţia ameninţată de către tine. Poate eşti mai competent decât el, poate ai mai multe studii, eşti mai inteligent, mai dinamic, mai muncitor, mai perseverent. Nu există scuze pentru a justifica un atfel de comportament dar dacă vei înţelege scopul, nu vei mai lua totul personal, te vei putea detaşa mai uşor şi îţi vei păstra stima de sine. Atât timp cât îţi cunoşti valoarea, de ce te-ar deranja nişte vorbe aruncate la întâmplare?
Ca o concluzie, bârfa nu este, întotdeauna, negativă. Dacă vrei să ai o conversaţie relaxantă, vorbeşte cu oamenii despre oameni, pe latura utilă a vieţii, aşa încât fiecare să poată învăţa ceva.
Psihoterapeut Ada Cojan
Tu ai fost vreodată bârfit? Cum ai reacţionat la bârfă? Dacă te confrunţi cu o situaţie particulară pe care nu ştii să o rezolvi, lasă-mi un comentariu şi îţi voi răspunde.
În cazul în care crezi că acest articol ar fi util cuiva, îl poţi distribui, cu un clic pe butoanele de mai jos.
Pentru şedinţe de psihoterapie, mă poţi contacta la numărul de telefon 0701-173-384.
Mulţumiri www.unsplash.com pentru fotografie