Consiliere si psihoterapie

Eşti dependent emoţional de ceilalţi? Află cum poţi deveni o persoană independentă

Cine poate afirma că relaţiile dintre oameni sunt simple? Indiferent de natura relaţiei, este nevoie de muncă şi de multă bunăvoinţă pentru a putea întreţine relaţii amiabile cu cei din jur, cu atât mai mult dacă nu eşti obişnuit să comunici deschis şi să fii autentic. În acest articol, am decis să abordez caracteristicile tipului de personalitate dependentă şi metodele de a interacţiona sănătos cu cei din jur. Să simţi că eşti mereu dependent emoţional de cineva sau de ceva nu este lucru uşor. Dar, întotdeauna, există şi soluţii. Tocmai de aceea, am decis să scriu despre metodele prin care poţi deveni o persoană independentă.

Există trei tipuri de ataşament pe care ni le conturăm, în copilărie, în special în relaţie cu mama, atât timp cât, în cele mai multe cazuri, ea este cea care ne îngrijeşte. Ea trebuie să îi asigure copilului hrana, îmbrăcămintea, să îi schimbe scutecele, să îl spele. Sunt nevoile primare de la baza piramidei lui Maslow, în absenţa cărora nu putem evolua. Dacă mama nu corespunde pozitiv nevoilor noastre – inclusiv cele emoţionale – de atenţie, grijă, validare, putem dezvolta un tip de ataşament disfuncţional. De data aceasta, mă voi referi la tipul de ataşament anxios. Un copil care are un ataşament anxios poate fi foarte neliniştit atunci când este separat de persoana care îl îngrijeşte. Un prim semn poate apărea când mama îşi lasă copilul la grădiniţă şi acesta nu se mai poate opri din plâns, fiind imposibil de consolat. La aceasta situaţie se ajunge când mama nu îl învaţă pe copil să fie autonom, când îl răsfaţă prea mult sau când îl iubeşte condiţionat: “Dacă nu iei nota 10, nu te mai duc în parcul de distracţii.” “Dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani.” Când interacţionează prea puţin cu ceilalţi copii, când nu interacţionează şi cu persoane necunoscute, când nu îşi poate gestiona şi controla emoţiile negative, părintele ar trebui să se întrebe dacă nu cumva copilul lui are o anxietate de separare care va duce, mai târziu, la rana de abandon.

Ce este tulburarea de personalitate dependentă?
În perioada adultă, aceste persoane pot dezvolta o tulburare de personalitate dependentă care se manifestă prin nevoia constată de validare şi afecţiune din partea partenerului. De teamă că sunt incapabili să aibă grijă de ei înşişi, pot avea dificultăţi în a sta singuri cu ei înşişi, ceea ce îi determină ca, în momentul în care termină o relaţie, să înceapă o altă relaţie care să le asigure sprijin şi protecţie. De obicei, ei sunt cei părăsiţi, şi nu invers. Ei sunt victimele care pot suporta, chiar ani la rând, o relaţie abuzivă, de teama de a nu rămâne singuri. Pentru cei din jur, ei sunt oamenii puternici care pot îndura, vreme îndelungată, violenţa sau adicţiile partnererului, făcând, din aceasta, un titlu de laudă. Ei sunt, întotdeauna, dispuşi să se sacrifice pentru binele celorlalţi, fără să ţină cont că moneda cu care plătesc este propria lor fericire. Oamenii cu personalitate dependentă au o stimă de sine scăzută, drept pentru care, atunci când aud afirmaţii de genul: “Nu ştiu cum ai rezistat până acum cu x. Eu nu aş fi reuşit să fac asta” îi fac să crească în proprii lor ochi. Aceşti oameni au mari dificultăţi în luarea deciziilor, având, mereu, nevoie de sfatul şi aprobarea celorlalţi pentru că nu au suficientă încredere în ei înşişi. În acest fel, în cazul unui eşec, pot să dea vina, cu uşurinţă, pe cei care i-au sfătuit.

Nu ştiu să fie asertivi sau, altfel spus, nu pot negocia limite în relaţiile cu ceilalţi, drept pentru care pot fi uşor de manipulat. De exemplu, nu pot refuza un coleg de muncă atunci când au prea multe sarcini de efectuat, deşi l-au ajutat în nenumărate rânduri. Nu pot găsi o cale de negociere în relaţia de cuplu, preferând să îşi asume toate sarcinile. În opinia lor, a refuza sau a-şi exprima dezaprobarea faţă de ceilalţi ar putea duce la îndepăratrea şi pierderea suportului din partea lor. Mai mult, de teama de a nu deveni indezirabili, se pot implica în activităţi de voluntariat care nu le fac nicio plăcere. Visele lor rămân într-un con de umbră pentru că sunt prea implicaţi să le facă pe plac celorlalţi şi nu doresc să îi dezamăgească, având impresia că ar putea rămâne singur şi nu se pot descurca pe cont prorpiu.

Metode de a deveni independent:
Tulburarea de personalitate dependentă nu este o boală psihică. Este un mod de manifestare în relaţia cu ceilalţi care reflectă un stil de ataşament anxios. Din fericire, odată conştientizată situaţia, există metode prin care ne putem elibera de tiparele nocive, din copilărie. Trebuie să ai în vedere următoarele:

  1. Care este legătura ta cu planul spiritual? Crezi într-o religie sau eşti adeptul unei alte metode de evoluţie spirituală? Practică orice metodă care te face să te simţi împlinit.

2. Lucrează la asertivitate. Învaţă să spui “nu” atunci când nu eşti de acord cu ceea ce spune cineva. Învaţă să te gândeşti mai întâi la tine, şi apoi la ceilalţi. Nu este o dovadă de egoism. Atunci când tu nu eşti în regulă cu tine, nu îi poţi ajuta nici pe alţii.

3. Cât de mult timp aloci sportului şi metodelor de relaxare? Sportul este o activitate care ajută la eliberea de endorfine în creier – neurotransmiţători care îţi dau o stare de bine. Mergi la sală de cel puţin trei ori pe săptămână sau plimbă-te, zilnic, în ritm alert, cel puţin jumătate de oră. Măcar o dată pe săptămână, în timpul liber, răsfaţă-te cu o baie caldă, cu spumant. După o zi de muncă stai întins, în pat, ascultând muzica preferată, după ce ai aprins un beţişor sau o lumânare parfumată.

4. Goleşte-ţi mintea de gânduri. Învaţă să te simţi bine cu tine.

5. Monitorizează-ţi gândurile şi emoţiile negative. Cele mai multe gânduri şi emoţii negative sunt iraţionale. Notează-le într-o agendă şi caută gânduri şi emoţii pozitive, mai raţionale, cu care le poţi înlocui. Să luăm, de exemplu, gândul: “Nu mă pot descurca singur”. Poate l-ai putea înlocui cu: “Am mai stat singur şi în perioada x, iar lucrurile nu au mers atât de rău.” Sau: “Poate că voi sta o vreme singur, dar acest lucru nu va dura toată viaţa. Iar în această perioadă mă voi concentra mai mult pe nevoile şi dorinţele mele. Voi învăţa să mă respect mai mult” Sau: “Poate că stau singur în casă dar, de fapt, nu sunt niciodată singur. Am prieteni, familie, oameni care mă iubesc şi care îmi vor fi mereu alături atunci când voi avea nevoie.”

6. Lărgeşteţi-ţi cercul social! În prezent, ai prieteni? Dacă ai nimerit în relaţie cu un partener abuziv, nu este de mirare dacă ai rămas fără prieteni. Unul dintre scopurile unui agresor este să te îndepărteze de persoanele care ţi-ar putea aigura un sprijin. Dacă te-ai îndepărtat de prieteni, încearcă să reiei legătura cu ei. Fii deschis către oameni, ieşi în oraş, cunoaşte persoane noi. Frecventează acele locuri unde ştii că ai putea să găseşti oameni cu interese şi pasiuni comune.

7. Cum este jobul tău? Îţi place ceea ce faci? Te simţi împlinit la locul de muncă? Eşti remunerat pe măsură? Crezi că meriţi o promovare? Este loc şi de mai bine? Întocmeşte o listă cu ceea ce te nemulţumeşte şi vezi ce poţi schimba.

8. Nu în ultimul rând, persoanele cu tulburare de personalitate dependentă trebuie să le comunice, foarte clar, partenerilor de cuplu şi celorlalţi cu care relaţionează, nevoile lor, să le spună că au nevoie de dovezi constante de iubire, de validare şi atenţie. Când dorim să primim ceva, mai întâi trebuie să cerem.

Toate aspectele pe care le-am enumerate până acum contribuie la creşterea stimei de sine. Dacă observi că trebuie să lucrezi pe mai multe planuri, începe cu ceea ce ţi se pare cel mai important. Ia lucrurile pas cu pas, în ordinea priorităţilor. Dacă eşti perseverent, mai devreme sau mai târziu, va apărea şi schimbarea. Iar dacă, totuşi, nu reuşeşti să ajungi prea departe de unul singur, relaxează-te. Poate există nişte blocaje inconştiente care te împiedică să faci o schimbare. În acest caz, poţi apela, oricând, la suportul unui psihoterapeut care, prin pregătirea de care dispune, te va îndruma în direcţia potrivită pentru tine. Într-un proces terapuetic, lucrurile sunt mult mai complexe şi vor fi abordate mai multe aspect ale vieţii tale, iar daca vei apela la un terapeut adlerian, acesta va lua în calcul incusiv o analiză a copilăriei tale şi a stilului tău de viaţă, ceea ce presupune o schimbare radicală a fiinţei tale.

Schimbarea nu este un proces uşor. Presupune muncă şi răbdare. Tot ceea ce contează este să nu te descurajezi pe parcursul acestui drum şi să ai încredere în oamenii care îţi sunt alături.

Articol realizat de psihoterapeut Ada Cojan

În cazul în care crezi că acest articol ar fi util şi prietenilor tăi, îl poţi distribui, cu un clic pe butoanele de mai jos. Pentru informaţii suplimentare, te-ar putea interesa şi articolul 5 metode pentru a scăpa de dependenţa emoţională

Pentru şedinţe de psihoterapie, mă poţi contacta la numărul de telefon 0701-173-384 .

Mulţumiri www.unsplash.com pentru fotografie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share via
Copy link
Powered by Social Snap