Consiliere si psihoterapie

Faţa omului şi agresivitatea

Fiecare om este ca o carte deschisă, dacă ştii să îl citeşti. Sintagma “Ochii sunt oglinda sufletului” nu a apărut întâmplător. Faţa unei persoane poate vorbi, grăitor, despre experienţe din copilărie, emoţii şi trăsături de personalitate şi nu trebuie să fii specialist în studiul psihicului uman pentru a pătrunde dincolo de ceea ce se vede, cu ochiul liber. Mai mult, dacă înveţi să descifrezi tainele chipului omenesc, poţi afla mai multe, în câteva minute, decât un psiholog, în câteva şedinţe.

Oamenii agresivi au fost, mereu, o ameninţare la adresa celor paşnici şi blânzi, percepuţi ca fiind vulnerabili. Astăzi, agresivitatea este percepută ca un atu al oamenilor puternici şi dominatori. După cum vom vedea mai departe, aceştia sunt văzuţi ca buni lideri şi oameni de succes. Sunt momente când, o ameninţare externă ne obligă să ne apărăm şi cei mai mulţi apelează la agresivitate. Dar când agresivitatea este îndreptată împotriva celor mai firavi şi lipsiţi de apărare, fără un alt motiv decât propriile frustrări care ne îndrumă în această direcţie, lucrurile nu mai sunt pe un făgaş normal. Agresivitatea se poate manifesta sub multe forme – fizic, verbal sau emoţional -, iar agresorul poate fi oricine: şeful, soţul sau soţia, un prieten, o rudă, un om de pe stradă sau orice altă persoană cu care putem interacţiona, la un moment dat. În acest context, este important de ştiut că oamenii cu înclinaţii agresive au anumite trăsături faciale după care îi putem recunoaşte. Acest lucru se datorează faptului că fizionomia feţei reflectă felul în care suntem, iar aceasta se poate schimba, în funcţie de felul în care noi ne schimbăm.

Peste 90% dintre mişcările făcute de muşchii feţei sunt inconştiente. Atunci când avem o emoţie, aceasta se reflectă în mimica feţei. Cu cât simţim mai mult emoţia respectivă, cu atât muşchii feţei se vor modela, căpătând o nouă formă, lucru care se întâmplă cu orice muşchi exersat. Fizionomia feţei se poate modifica, în timp, în funcţie de experienţele pe care le trăim, de traumele nerezolvate, de emoţiile predominante. Cu cât traumele cuiva sunt mai mari, cu atât faţa acestuia este mai asimetrică. Studiile demonstrează că persoanele considerate atractive prezintă o simetrie a feţei, simetrie care nu este perfectă, dar este vizibilă. Prin contrast, persoanele cu faţa asimetrică nu sunt văzute ca fiind atrăgătoare, asta şi pentru că acest tip de persoane sunt foarte stresate, acest lucru fiind şi cel care determină apariţia asimetriei.

Agresivitatea se citeşte în ochi

Pentru a determina nivelul de agresivitate a unei persoane, ne putem uita la distanţa dintre ochi. Aceasta este mică, în cazul oamenilor care se enervează rapid, dar se calmează la fel de repede.

Ochii de tigru

Ochii de tigru sunt cei care caracterizează cel mai bine o persoană agresivă, felina fiind, prin definiţie, un animal agresiv. În cazul bărbaţilor, această formă a ochilor apare în adolescenţă, când agresivitatea este, pentru ei, un mod de a-şi rezolva problemele. Dacă îşi păstrează ochii de tigru la maturitate, ei pot deveni foarte atrăgători pentru femei, întrucât ele sunt atrase de bărbaţii care afişează putere şi masculinitate. Atenţie, femei! Aceşti bărbaţi pot deveni afemeiaţi şi grandomani. Atât femeile, cât şi bărbaţii cu ochi de tigru, pot deveni infideli. Bărbaţii vor să deţină o poziţie superioară în societate, pot fi buni strategi, iubesc banii şi puterea, dar nu le place să îşi asume riscuri, drept pentru care este posibil să nu ajungă, întotdeauna, în vârf. La femei, ochii de tigru se formează când apare dorinţa de a se remarca în carieră. În cazul femeilor, agresivitatea este o atitudine care le ajută pe plan profesional. Întâlnim femeile cu ochi de tigru în poziţii de conducere, fie că este vorba de conducerea unei companii sau a unei echipe.

Ochii de pisică

Ochii de pisică sunt scurţi şi oblici şi îi întâlnim doar la femei. Aceste femei reacţionează din instinct, ochii de pisică făcând parte tot din categoria felinelor. Agresivitatea lor provine mai mult din gelozie, iar ceea ce le face periculoase vine din capacitatea lor de a face tot felul de scenarii pentru a-şi atinge scopurile. În cele mai multe cazuri, îşi înşeală partenerul. Ochii de pisică reflectă, de fapt, trăsături de personalitate formate în copilărie, unde tatăl sau alt bărbat semnificativ din viaţa persoanei, are un rol decisiv. Acesta le-a răsfăţat fără să ceară nimic în schimb şi chiar fără ca ele să solicite acest lucru. Mai târziu, la maturitate, ajung într-un colectiv care nu le va satisfice dorinţele, aşa cum erau obişnuite, iar ele vor face tot posibilul să capteze atenţia, mergând până la nesinceritate şi gelozie, semne ale agresivităţii şi imaturităţi emoţionale. Vor urmări să îşi atingă scopurile, profitând de capacitatea lor de seducţie. De cele mai multe ori reuşesc deoarece bărbaţii sunt atraşi, în mod inconştient, de femeile cu ochi de pisică

Cum putem „mirosi” agresivitatea

Partea superioară a nasului are legătură cu planul mental şi poate fi un alt indiciu al agresivităţii. Această parte a feţei începe de la zona dintre sprâncene şi se încheie la linia unde începe osul nazal care corespunde cu partea inferioară a ochilor. Cu cât această porţiune a feţei este mai mare, cu atât persoana este mai agresivă. Când vorbim de agresivitate, nu ne referim la violenţă. Agresivitatea face referire, în acest caz, la un mod de gândire, nu de comportament.

Porţiunea imediat următoare este cuprinsă între limita de jos a osului nazal şi zona unde se termină nasul, mai precis nările. Cu alte cuvinte, nasul propriu-zis. Cu cât această zonă este mai lată, cu atât persoana este mai violentă. La bărbaţi, faţa lată a fost pusă în legătură cu un hormon masculin numit testosteron. Ei sunt mai înclinaţi să se comporte agresiv, dar sunt, totodată, şi oameni de succes datorită firii lor dominatoare, competitive dar, probabil, şi datorită faptului că oamenii tind să îi perceapă ca lideri. Aveţi grijă când întâlniţi astfel de oameni deoarece sunt înclinaţi să nu se supună normelor sociale.

Arcadele proeminente, maxilarele puternic conturate şi, în general, trăsăturile colţuroase, masculine sunt însuşirile unor astfel de oameni. Sunt studii care au demonstrat că există o legătură între între agresivitate şi statutul social. Se pare că persoanele cu un statut social mai precar manifestă un nivel mai ridicat de agresivitate. Pare plauzibil dacă ne gândim că nivelul de satisfacţie depinde şi de modul în care suntem percepuţi, în societate. Un statut social care ne dezavantajează poate produce supărare şi nemulţumire care va duce la frustrare. De aici până la agresivitate mai e doar un pas.

Cum apare agresivitatea?

Potrivit lui Freud, agresivitatea este înnăscută. El susţine teoria conform căreia ne naştem agresivi. Alţi specialişti sunt de părere că agresivitatea se învaţă în familie. De la părinţi sau de la alte persoane importante, pentru noi, în copilărie, ne luăm modele de comportament, fie prin observare, fie prin învăţare directă, când suntem recompensaţi sau pedepsiţi. Mass-media, prin ştirile agresive de la televizor, este încă o sursă puternică de educare a comportamentului, mai ales în perioada de formare a individului. Pe lângă aceşti factori, agresivitatea poate fi stimulată şi de factori externi cum ar fi căldura, alcoolul, drogurile, aglomeraţia din mijloacele de transport în comun şi spaţiile de locuit prea mici.

Legătura dintre faţa omului şi felul în care tinde să se comporte este, încă, un subiect prea puţin studiat. Unii consideră aceste cercetări insuficiente pentru a putea prezice, cu exactitate, caracterul unei persoane şi modul în care aceasta poate reacţiona, în unele circumstanţe. Şi totuşi, la cei bolnavi psihic, s-a constatat că există trăsături faciale specifice, în legătură directă cu afecţiunea de care suferă. Pornind de la această premisă, putem intui că, undeva, se află un sâmbure de adevăr. Tot ce putem face este să urmărim, cu atenţie, persoanele cu care interacţionăm şi, pe baza celor ştiute, să încercăm să aflăm ce se află dincolo de chipul pe care îl privim.

După cum am văzut, trăsăturile faciale nu sunt singurul indiciu al agresivităţii. Cu toţii suntem predispuşi, chiar şi genetic, la un anumit nivel de agresivitate. Este o însuşire care a ajutat omenirea, în vremuri potrivnice, să supravieţuiască, apărându-se de tot felul de ameninţări. Acum avem certitudinea că, prin educaţie, putem învăţa să ne controlăm agresivitatea şi să nu mai reacţionăm, cu violenţă, la primul impuls. Cu toate acestea, unii pot fi mai înclinaţi să devină agresivi şi poate aflăm acest lucru doar încercând să le citim chipul. Atunci am putea şti cu ce ne confruntăm şi vom acţiona în consecinţă.

Psihoterapeut Ada Cojan

În cazul în care crezi că acest articol ar fi util cuiva, îl poţi distribui, cu un clic pe butoanele de mai jos.

Pentru şedinţe de psihoterapie, mă poţi contacta la numărul de telefon 0701-173-384 .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share via
Copy link
Powered by Social Snap