Modalităţi de a interacţiona cu oamenii dificili

Este dificil să îi înțelegem, este și mai dificil să trăim cu ei sau printre ei. Despre oamenii cu tulburări de personalitate s-a scris mult. Ne petrecem, uneori ani buni din viață, încercând să îi înțelegem și să îi ajutăm să se schimbe, spre binele lor şi al nostru. Consumăm resurse de timp, bani și energie pe care le-am putea folosi în avantajul nostru pentru a constata, în cele din urmă, că totul a fost în zadar. Luptăm cu morile de vânt fără a ști, de fapt, cu ce ne luptăm. Cine sunt acești oameni care ne bântuie gândurile, ne destabilizează emoțional și ne secătuiesc de energie?

În acest articol, îți voi prezenta patru tipuri de personalităţi dificile, precum şi metode de a interacţiona, cel puţin la un nivel oarecum satisfăcător, cu oameni a căror prezenţă, în anumite situaţii, cu greu ar putea fi evitată.

1. Paranoicul

Paranoicii sunt oameni extrem de susceptibili, bănuitori. Neîncrederea lor în oameni izvorăște din propriul sentiment de neputință. Ei trăiesc într-un stres enorm, cu sabia lui Damocles deasupra capului, simțindu-se amenințați de un pericol iminent. Chiar și în cele mai inocente afirmații intuiesc un pericol. Paranoicul agresiv se poate enerva ușor și poate manifesta un comportament ostil. Paranoicul senzitiv, pe de altă parte, are o proastă imagine despre sine, este trist și se simte vulnerabil în fața altor persoane. Dintre personalitățile paranoice, ne putem gândi la Hitler și Stalin care împărțeau aceleași convingeri: dorința de a avea mereu dreptate. Sunt foarte sensibili la critică, tind să se izoleze social, sunt mai mereu în defensivă, nu se pot relaxa și cooperează destul de greu.

Cum interacţionăm cu un paranoic?

În fața unui paranoic, trebuie să îți cântărești bine cuvintele, pentru a nu-i trezi suspiciuni. Ai grijă atunci când îl critici. Fii ferm, clar și la obiect. Dacă nu îți poți stăpâni accesele de furie în fața lui, nu critica persoana, ci comportamentul. Paranoicul ar putea manifesta o urmă de sensibilitate la suferința ta. Nu te apropia prea mult de el pentru că riști să fii dezamăgit, dar nici nu te îndepărta prea mult. Dacă îl eviți, ar putea crede că îl disprețuiești, că te amuzi pe seama lui sau că uneltești împotriva lui. Dacă intri într-un conflict cu el, va încerca să te domine prin orice mijloace și îi vei întări suspiciunile. În plus, dacă va vedea în tine un adversar, nu se va lăsa până nu te va secătui de energie. Ai grijă ce, cât și cum vorbești. Uneori este mai bine să te îndepărtezi o vreme, decât să îi alimentezi suspiciunile. Nu în ultimul rând, stabilește granițe foarte clare iar dacă acestea sunt depășite, este timpul să iei atitudine.

2. Narcisicul

Narcisicul se consideră o ființă excepțională, demnă de admirație și respect per se, fără a fi nevoie să le câștige. În copilărie, narcisicii au fost copii răsfățați de cei care i-au îngrijit și au învățat, astfel, că totul li se cuvine, fără a mai fi nevoie să ofere ceva la schimb. Îi vom găsi mereu în compania persoanelor importante, unde speră să obțină o confirmare a propriei valori. Poate în cuvintele lui Peter O’Toole intuim ceva din personalitatea narcisicului: „Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” Ştiu să lupte pentru ceea ce vor, lăsând deoparte orice scrupule. Sunt insensibili la nevoile şi dorinţele celorlalţi deoarece ei ştiu doar să primească. Inclusiv în căsnicie, dorinţa lor de a fi admiraţi este de nestăvilit, drept pentru care ar putea rezista numai lângă cineva cu personalitate dependentă, care se va agăţa de el precum o liană. Însă va fi o căsnicie sănătoasă?

Cum interacţionăm cu un narcisic?

Să ne amintim, în primul rând, de ce are nevoie mai mult un narcisic: admiraţie. Dacă vei complimenta un narcisic pentru reuşitele lui, îl vei câştiga de partea ta, nu va mai fi atât de iritabil şi va şti cum să primească o critică. Ai grijă, însă! Fiind expert în materie de admiraţie, ştie să distingă un compliment sincer de o linguşeală manipulatoare. „Îi poţi lesne insulta pe suverani, proslăvindu-le calităţile pe care nu le au.” (Rochefoucauld) Nu intra în polemică cu un narcisic! Indiferent de subiectul discuţiei, ştie să răstălmăcească vorbele şi să te întoarcă pe toate părţile, aşa încât vei sfârşi secătuit de energie şi cu nervii la pământ. Evită să abordezi anumite subiecte cu un narcisic. Întrucât are impresia că merită mai mult decât tine, i se va părea nedrept şi va fi invidios dacă îi vorbeşti despre nereuşitele tale, cum ar fi o promovare, un proiect de succes la care lucrezi sau noi parteneriate de business. Fii de acord cu el, spune-i că îl înţelegi şi că îl admiri, abia apoi spune-ţi punctul de vedere.Dacă eşti în competiţie cu el, va încerca să te învingă folosind orice fel de arme.

3. Pasiv-agresivul

Comportamentul unui pasiv-agresiv este tipic acelor persoane a căror agresivitate nu lasă urme vizibile. Această agresivitate se manifestă prin ironii, cuvinte şi gesturi răutăcioase, ignorare, aroganţă, umilire, gelozie, invidie, ameninţăi, blamare, izolare, inducerea sentimentului de vinovăţie, etichetare indezirabilă, manipulare, toate acestea fiind îndrepate asupra celor dragi, inclusiv asupra copiilor. Încă din copilărie, părinţii sau cei care au avut grijă de ei le-au transmis ideea că sunt diferiţi, în mod negativ, inclusiv prin felul în care se jucau. Fiind manipulaţi de adulţi, aceştia au înţeles repede că oamenii urmăresc doar interesul propriu. Aşadar, la maturitate, nu îşi exprimă deschis nevoile şi dorinţele pentru că trebuie să depindă de cineva. În acelaşi timp, se tem de oameni şi, ori de câte ori îi doresc să comunice, se retrag deoarece, în caz contrar, riscă să fie dominaţi, ceea ce ar atrage aceeaşi suferinţă din copilărie. Nu îşi exprimă opinia deoarece simt că, în acest fel, ceilalţi ar avea un ascenedent asupra lor.

Cum interacţionăm cu oamenii pasiv-agresivi?

Dacă vrei să poţi comunica cu un pasiv-agresiv, trebuie să îl faci, în prealabil, să se simtă acceptat. Simţind nevoia de a fi autonom, trebuie să îi oferi putere de decizie. Este necesar să negociezi cu el sarcinile care sunt de îndeplinit, precum şi condiţiile în care puteţi colabora, astfel încât să existe un echilibru între momentele în care lucrează singur şi cele în care lucraţi împreună. La fel ca narcisicul, acesta are nevoie de recunoaştere, iar pentru a putea colabora cu el trebuie să îi oferi un feedback pozitiv atunci când îşi duce la bun sfârşit atribuţiile. Este necesar să ştie că se poate baza pe tine, să îi enumeri beneficiile pe care le va avea ca urmare a faptului că se deschide comunicării şi să ştie cât de mult îl apreciezi pentru că te ascultă. Nu suportă să fie dominat, aşa că orice critică din partea unui şef îl poate determina chiar să îşi dea demisia. Este un rigid, iar dacă vede în tine o persoană autoritară se teme şi se izolează.

4. Histrionicul

Dacă vrei să faci din viaţa ta o piesă de teatru, alege-ţi un histrionic. Este teatral, îşi exprimă intens emoţiile şi are o sexualitate accentuată. El este ca un star de cinema care are nevoie, mereu, să capteze atenţia şi admiraţia publicului. În rândul actorilor, în industria publicitară şi mass-media vom găsi multe personalităţi histrionice care nu ar renunţa în ruptul capului la marile oraşe unde se pot expune după bunul plac, pentru un mic oraş de provincie. La fel ca celelalte personalităţi pe care le-am menţionat, histrionicul nu poate simţi iubirea pentru că nu o recunoaşte. Şi nu putem recunoaşte ceva ce nu am primit niciodată. În copilărie, părinţii nu i-au transmis iubire necondiţionată şi l-au validat pentru aspectul exterior. Din acest motiv, el nu îşi cunoaşte identitatea, nu ştiu cine este, în realitate şi care sunt adevăratele lui calităţi. Învaţă, de timpuriu, că nu se poate descurca singur, că are nevoie de ceilalţi pentru că el, de fapt, nu are abilităţi. Iar pentru a-i ţine pe ceilalţi aproape, trebuie să le capteze atenţia.

Cum interacţionăm cu un histrionic?

Dacă îţi plac emoţiile intense şi dacă îl admiri suficient de mult, poţi să ai o relaţie de cuplu cu un histrionic. Însă trebuie să ştii că tu vei fi mereu spectatorul lui iar el va culege laudele de pe piedestalul pe care l-ai aşezat. În caz contrar, face crize de isterie, plânge în hohote, strigă cât îl ţin plămânii şi poate merge chiar până la ameninţarea cu sinuciderea. Însă el ştie că acesta ar fi actul final care îl va scoate din lumina reflectoarelor, pentru totdeauna. Un histrionic nu se poate sinucide decât din greşeală. Nu ceda în faţa unor astfel de ameninţări menite doar să te pedepsească. În schimb, stabileşte cu el nişte limite, lăsându-i, în acelaşi timp, un spaţiu de acţiune. Dacă simte că interesul este îndreptat asupra lui, va renunţa, chiar şi pentru câteva momente, la comportamentul teatral. Atunci este timpul să îi arăţi că îl apreciezi pentru felul în care se comportă. Astfel, îi vei întări noul comportament. Comportamentul infantil al histrionicului îţi poate trezi un sentiment protector. Este necesar să nu te laşi copleşti de emoţii şi să îţi păstrezi obiectivitatea, pentru a nu fi angrenat într-un carusel de emoţii, ceea ce te va plasa într-o poziţie de invaliditate. Dacă nu sunteţi într-o relaţie apropiată, păstrează o anumită distanţă care îi va permite să te idealizeze. În fond, tu eşti publicul lui, iar dacă te-a cucerit îşi va pierde imediat interesul.

Oamenii cu personalităţi dificile ascund multă suferinţă şi manifestă un comportament care ne încarcă cu povara propriei lor existențe. Spre deosebire de psihopaţi, care se simt îndreptăţiţi să provoace suferinţă celorlalţi, aceştia aduc în viaţa noastră multă nefericire prin simpla manifestare a personalităţii lor infantile. Copii în corpul unor oameni maturi, ei vor căuta, în permanenţă, acea formă de validare pe care au fost obişnuiţi să o primească în copilărie. Felul lor de a se comporta este, în fond, o agresiune care aduce în viaţa noastră tot mai multă suferinţă. Vom sta lângă ei şi vom căuta o cale de a relaţiona sau vom întemeia noi relaţii care să ne aducă împlinire şi satisfacţie? Până unde putem merge şi cât putem suporta? Asta depinde de fiecare.

Tu ai interacţionat vreodată cu oameni cu personalităţi dificile? M-aş bucura să îmi împărtăşeşti din experienţa ta.

Dacă ţi-a plăcut articolul şi consideri că ar fi de folos şi altora, poţi să îl distribui, cu un click pe butoanele de mai jos.binele