Atunci cand devii tinta unui agresor esti tentat/a sa te intrebi ce poti sa faci pentru a-l ajuta sa isi schimbe comportamentul. Pentru ca asa sunt toti cei cu tendinte de victimizare. In loc sa te gandesti ce ai putea face sa iti redobandesti fericirea si viata pe care o meriti, te transformi in psihologul de serviciu care isi bate capul sa gaseasca solutii pentru ca lui – calaului – sa-i fie bine.
Ai impresia ca micile trucuri psihologice cu care cochetezi ar putea sa-i scoata din cap aerele de vedeta sau obsesia pentru control. Si cu cat ii este mai bine, cu atat tie iti merge mai rau.
Stiu, iti este greu sa stai deoparte. Ai impresia ca il vei putea transforma pe celalalt in barbatul sau femeia ideal/a, insa tot ceea ce faci este sa renunti la tine in favoarea cuiva care e multumit/a de sine si nu doreste sa se schimbe.
Acum ca stii cum stau lucrurile, mai vrei sa iti irosesti timpul si energia in acest fel? Gandeste-te si poate imi dai un raspuns la finalul articolului.
Prima mea relatie abuziva
Inainte de a merge mai departe, sa iti spun cate ceva despre mine.
Prima mea relatie serioasa a inceput pe vremea cand eram studenta. La fel ca in orice relatie, la inceput a curs numai lapte si miere. Pe parcurs, insa, el si-a aratat adevarata fata. Abuzul emotional era dublat de cel verbal si am trecut prin focurile iadului inainte de a reveni la o viata normala. Intre insulte, acuzatii, infidelitate si amenintari de tot felul erau scurte perioade de liniste in care nu stiam nici unde se afla. El isi permitea orice, in timp ce mie nu mi se cuvenea nimic.
In loc sa plec si sa imi recapat demnitatea, am ales sa raman si sa rasfoiesc incontinuu tot felul de carti de psihologie care sa ma invete cum l-as putea trata de „boala” de care suferea.
Daca cineva te agreseaza si te manipuleaza, daca isi bate joc de tine si iti distruge viata, iar tu lupti pentru binele lui sau al ei, unde crezi ca se afla problema? La el/ea sau la tine?
Daca pentru el/ea esti dispus/a sa renunti la propria ta fericire si la o viata implinita, a cui este vina?
Ia-ti un moment in care, in liniste si in singuratate, sa reflectezi la trecutul tau.
Intreaba-te pe cine vrei sa salvezi.
Pe tine sau pe el/ea?
Cine te-a agresat pe vremea cand erai inca un copil, iar tu te simti inca atat de vinovat/a, incat crezi ca trebuie sa
platesti pentru greselile altora?
Cine ti-a distrus stima de sine si increderea in tine?
Cine te-a abuzat fizic, verbal si/sau emotional si te-a facut sa te simti abandonat/a?
Cine ti-a intors spatele dupa ani in sir de abuzuri iar acum a revenit in viata ta sub forma actualului agresor?
Acum ca s-a intors, nu ai mai vrea sa te paraseasca din nou. Nu ai mai vrea sa te simti vinovat/a inca o data.
Si atunci alegi sa ramai singur/a si nefericit/a si chiar daca ti se deschid portile inchisorii, refuzi sa-ti iei zborul.
Captivi in sindromul Stockholm
Oricine iti spune ca ai probleme, numai tu nu vezi.
Da, ai o problema care are si un nume: sindromul Stockholm.
Numele acestui sindrom provine de la un jaf devenit celebru in istorie. In anul 1973, doi indivizi inarmati au patruns intr-una dintre bancile situate intr-un cartier al capitalei suedeze Stockholm. Fiind incercuiti de politie, agresorii au tinut ostatici, timp de aproape o saptamana, patru dintre functionarii bancii. Ba mai mult, acestia le-au legat la brau centuri cu explozibil. Se spune ca, atat timp cat au fost prizonieri, ostaticii au sustinut actiunea infractorilor, iar cand autoritatile au reusit, in cele din urma, sa intre in cladire, acestia le-au luat apararea. Mai mult decat atat, chiar si dupa ce si-au recapatat libertatea, au refuzat sa depuna marturie impotriva lor si au strans bani pentru a le plati avocatii. Cu adevarat socant e faptul ca o functionara s-a casatorit cu unul dintre infractori, in timp ce acesta se afla inca dupa gratii.
Ti se pare incredibil? Ai spune ca tie nu ti se poate intampla asa ceva, ca dupa o astfel de experienta ai vrea sa putrezeasca in puscarie. Uita-te bine la tine! Din nefericire, si tu esti la fel.
Undeva, in subconstientul tau, singura solutie pentru a supravietui e sa ai sentimente pozitive fata de agresor.
Preferi sa evadezi din realitate si sa iti construiesti o lume in care ura pentru el este inlocuita cu simpatie si intelegere pentru comportamentul lui abuziv.
Si cum ai vocatie de victima, vei crede intotdeauna ca fiind mai intelegator/intelegatoare, mai tandru/tandra, mai atent/a, vei reusi sa ii captezi atentia si dragostea.
Totul depinde de propria alegere
Trebuie sa intelegi ca fiecare este responsabil de modul in care simte si gandeste. Nu tu esti cel/cea care raspunde de felul in care el/ea se comporta.
In al doilea rand, vreau sa stii ca ai facut o alegere. Dintr-un instinct de conservare, ai ales sa ai sentimente bune fata de el, sa ii gasesti mereu scuze si justificari, in loc sa il/o urasti.
Ai ales sa fii atent/a la nevoile lui/ei si sa ignori propriile tale nevoi si dorinte.
Totul deoarece nu vrei sa pierzi singura relatie pe care o percepi a fi benefica pentru tine sau, poate, chiar singura relatie pe care o mai ai cu cineva. Iar el/ea se pricepe sa iti speculeze slabiciunile.
Intocmai ca victimele jafului de la Stockholm, te afli captiv/a intr-o relatie toxica si percepi orice tentativa de evadare ca pe o amenintare.
Iti este teama ca vei fi ranit/a daca vei incerca sa pleci, glontele fiind falsa ta impresie ca nu te vei putea descurca fara agresor.
Iti amintesti doar acele momente de tandrete si intelegere care, desi mult mai putine, cantaresc mai greu decat certurile, reprosurile si indiferenta. Si vrei sa ti le amintesti pentru ca intre tine si el/ea s-a creat o relatie de dependenta.
Simti ca arunc in tine cu vorbe taioase? Daca fac acest lucru e pentru ca tu sa intelegi ce se intampla. Vreau sa stii ca poti sa traiesti asa cum vrei si sa ignori acea voce din interiorul tau care iti spune ca nu meriti.
Imagineaza-ti pentru o clipa ca esti un sclav care munceste de dimineata pana noaptea, pe ploaie, pe ger, flamand, bolnav si speriat, biciut de multe ori daca nu isi face treaba ca la carte. Spune-mi acum cum ti se pare acel blid de mancare si paharul de apa pe care le primesti dupa ce termini munca.
„În situaţii de captivitate de război, a cruţa viaţa victimei este adesea suficient “, scria Dr. Joseph M. Carve intr-un articol.
Cam asa e acum relatia ta. Pentru tine ce inseamna „suficient”? Mediteaza putin la intrebarea mea si lasa-mi un raspuns.